Doi condamnaţi la fericire

Ia-mă-n braţe, azi să mă iubeşti,

Strânge-mă şi hai de mă răsfaţă

Toată noaptea, până dimineaţă,

Şoptind că doar pe mine mă doreşti.

Mereu mi-e foame doar de tine

Şi nopţile-mi sunt triste aşteptări,

Cu ochii îndreptaţi spre patru zări,

Iar inima o simt că arde-n mine.

Hai! Iubeşte-mă, curge-mi iar prin trup

Să simţi a mele arzătoare buze,

Că rătăcesc prin a tale bluze

Ce pătimaş, acum, încet le rup.

Răsuflarea ta e fierbinte vânt

Ce adie în răcoarea nopţii,

Azi când toamna îşi arată colţii,

Şi inima mi-o simt în piept bătând.

Gândule ce astăzi nu-mi dai pace,

Amintindu-mi noaptea de iubire,

Ca să nu uit marea fericire,

Ce ştie ca trupul să-mi împace.

Parfumul tău proaspăt de iubire,

În aşternutul alb imaculat,

Împreună cu un  dulce sărutat

Ne-au împins spre-o dulce dăruire

Ce ne va ţine aprinşi îmbrăţişaţi

Fierbinţi şi contopiţi noi amândoi.

Noaptea toată fost-am unul şi nu doi

Şi numai la iubire condamnaţi.

Hai iubito! Tu fi a mea mireasă!

Eu să fiu al tău amant, soţ şi iubit,

Să ne iubim total şi infinit,

Tu înflorind mai graţioasă.

Alături să trăim viaţa în iubire,

Tristeţile să zboare ca un fum,

De mână să păşim pe noul drum,

Noi! Doi condamnaţi la fericire.

Aşa am fost sortiţi

Te iubesc ca pe un cer senin

Dintr-o zi fierbinte de vară,

Când te-am văzut întâia oară

Şi de când iubirea ţi-o închin.

Buzele moi strălucitoare

Le simţeam alergând pe trup,

Iar bluza ta aş fi vrut s-o rup

Cu dorinţă clocotitoare.

Cu tandreţe te-am mângâiat,

Te-am alintat şi dezmierdat,

Atingându-te pe faţă.

Aşa vreau să trăim în viaţă

Mereu, tot mai îndrăgostiţi,

Că aşa suntem amândoi sortiţi.

La fel, până la moarte…

Cum aş putea să mi-te-aduc aproape?

Femeie ce doar liniştea mi-o cere.

Să îţi admir umbra ochilor de miere,

Când buzele mi le-odihnesc pe pleoape.

Să mă răsfeţi c-o dulce sărutare

Şi  trupul alb de-l dărui, eu să tac,

De toată a lui virtute ţi-l dezbrac,

Ca să-l îl iubesc profund şi cu ardoare.

În ochii tăi senini să mă tot pierd,

Să rătăcesc în ei ca-ntr-o cetate.

Să ne dorim doar clipe minunate,

Când eşti a mea, mereu să te dezmierd.

Fericit mi-e gândul către tine,

Iar timpul, cu-a lui aripă ma-apasă…

Te-aştept să vii iubita mea frumoasă,

Iubirea s-o trăieşti pătimaş cu mine.

Anii ce-or veni, nu vor desparte…

Ba, ne-or aduna, pe drumul vieţii.

Iar noi mereu, ca-n anii tinereţii,

Ne vom iubi la fel, până la moarte…

Ce e iubirea?

Iubire este atuncea când,

seara uneori rămân la tine

sau când tu rămâi la mine

pentru o noapte, două,

trei, patru, cinci ori poate nouă

şi a elibera bucuriile din noi,

de-a ne împărţi totul la doi.

Iar amândoi

ne-om contopi,

ne-om împleti,

si fiinţa a ne-o dărui.

Să împărtăşim necazuri şi tristeţi

parcă adunate în zeci de vieţi,

dar iubirile nici când nu mor,

chiar dacă uneori murim de dor

şi totuşi iubirea pentru fiecare

se transformă-ntr-o dulce aşteptare,

o binecuvântare,

o nesperată alinare.

Ce-ades devin furtuni, taifunuri,

ce răvăşesc paturi, aşternuturi,

inimi fierbinţi, fremătătoare trupuri,

răguşite cuvinte,

solemne legăminte,

iar târziu de tot în zori,

tril de privighetori

ne salută visătoare,  

admirându-ne iubirea, ce de azi răsare.

Criminal Tango II

Cântă tango  vocea spartă,

Tragică cu iz de ceartă.

Vin’ să asculte lume, lume,

Fete rele sau mai bune.

Un borfaş strigă mai tare,

C-a plecat în lumea mare…

În taverna-ntunecoasă

Fumu-i greu ca ceaţa groasă.

Criminal Tango cânt prin taverne

Cu umbre mai negre, roşii lanterne.

Cânt despre traiul, care ne apasă

Fără-o speranţă mai luminoasă.

Criminal Tango în juru-mi adună

Şi criminalul şi zâna cea bună,

De muncă frântă spălătoreasa,

Toţi ce din casă-i alungă angoasa.

Cântă tango  vocea spartă,

Tragică cu iz de ceartă.

 În taverna-ntunecoasă

Fumu-i greu ca ceaţa groasă

Astăzi au venit la dans

Şi se-nvârt într-un balans

Ţiganul cu precupeaţa

Şi jandarmul dimineaţa.

Criminal Tango cânt prin taverne

Cu umbre mai negre, roşii lanterne.

Criminal Tango în juru-mi adună

Şi criminalul şi zâna cea bună,

Vor să danseze şi vor ca să bea,

Să uite de viaţă, cât e de grea.

Îmi iau ghitara, le cânt, le dansez 

Criminal Tango – şi-acum tot visez?

Printre corăbii şi sirene

Pornit-am singur azi in  jurul lumii

Pe corăbioara mea cu harta-n mână,

Ca să mă-ntorc repede-ntr-o lună

Şi să-ţi sărut iar ochişorii….

Am avut multe evenimente

Sirene, furtuni şi uragane,

Piraţi în mâini cu iatagane,

Femei goale, indecente…

Prins, piraţii m-au luat prizonier,

Rob ca să le fac acas’ de toate,

Cât timp colindă pe oceane

Noaptea de pază, ziua condotier…

Singur dorul pace nu mi-a dat,

Iar fără tine n-am mai suportat,

Aşa că pe furiş o barcă le-am luat

Şi-n-noaptea asta la tine am zburat… 

Păstrez cheia la mine

Frumoasa mea iubită  de-astă vară

Cu inima deschisă doar iubirii,

Vestală căzută-n calea fericirii,

În casa ta când vin la ceas de seară.

Să depănăm o vreme doar nimicuri,

Cuvinte care-s jarul ce focul-aprinde

Şi-ncet iubirea, în plasa ei ne prinde

C-o noapte rătăcim sub caldele porticuri.

Atâtea porţi închise ai tu femeie,                                                      

Şi nu reproşez sau nu arunc cuvinte,                                           

Însă un singur lucru ţi-aduc ţie aminte,                                                  

Că eu sunt cel care păstrează a ta cheie.

La tine-i paradisul…

Când mi-ai apărut în cale, am crezut că-i vis.

Frumoasă, graţioasă şi te-am privit cu teamă

Simţind iubirea, la tine cum mă cheamă,

Păreai un înger coborât din paradis.

Mi-eşti dăruită mie, eşti darul meu ceresc?

Să te sărut şi să te strâng, atâta mi-am dorit

Iar dorul ce ţi-l port astăzi, e dor nemărginit

Şi calea către tine acuma n-o găsesc

Am revelaţia că vieţii mele, tu eşti visul

Şi când suntem împreună, la tine-i paradisul…

Vezi m

Îţi aminteşti iubito?

Îţi aminteşti iubito de serile târzii
Cu nopţi înfierbântate şi toride?
Când te-aşteptam nerăbdător să vii
La mine-n fiecare noapte,
Ca să ne iubim la nesfârşit,

dezlănţuit, noapte de noapte
Şi printre răguşite şoapte pătimaşe

Ne contopim, trupurile-nfierbântate.

Ne contopim, ne împletim,

De lumea toată să uităm,

Valurilor iubirii ne predăm

Şi doar iubirii cu drag capitulăm.

Îmbrăţişaţi lăsăm valul să ne poarte

Cât mai departe în spre larg

Dincolo de orizont şi mai departe,

Tot mai în larg, dar niciodată către mal…

Vreau să fiu iubitul tău

De-acuma vreau să fiu iubitul tău,

În braţe să te strâng neîncetat,

Să te învăluiesc cu trupul meu,

Ca numai eu să fiu al tău bărbat.

Să ne plimbăm în fiecare seară

La braţ prin parcuri, cărări şi alei,

La fel cum făceam odinioară

Noaptea pe sub coroanele de tei.

Într-un târziu acasă să venim

Îmbujoraţi, plini de culoare, 

Până târziu în pat să ne iubim,

Miraţi apoi, că afară-i soare.

Să regretăm, că noaptea-i scurtă,

Că ne-am tot iubi şi săruta

Fericiţi la a iubirii poartă,

De unde niciodată n-am pleca.

Să îţi admir trupul de zeiţă

Umerii rotunzi, talia fină, 

Sânul tău cu mica aluniţă

Pasul tău lin de balerină.

Şi în mii de şoapte de amor

Cu multe vorbe de iubire,

Simt că tu şi cu al tău fior,

Mi-aduci în suflet bucurie.

Omul cu adevărat iubeşte o singura dată.

Se  spune ca in viaţa fiecărei persoane exista sau au existat persoane, care i-au influenţat, intr-un fel sau altul cursul vieţii.

Au apărut de undeva si au plecat mai mult sau mai puţin grăbite, dar nu fără a lăsa o urmă, o amprentă in urma lor. Aceste persoane nu le cauţi, pentru că ele vin singure în viaţa ta. Nici nu trebuie sa le spui dacă au fost sau nu speciale sau deosebite, pentru că ne dăm seama siguri.

Dar de odată apare cineva, o persoană pe care ai aşteptat-o toată viaţa. O persoană cu adevărat specială, o persoană care îţi va ocupa viaţa toată, toate zilele  şi toate nopţile

Această persoană este specială numai pentru tine, fără ca pentru ceilalţi să însemne ceva.

Bunătatea, loialitatea, încrederea şi iubirea nu sunt sentimente care se schimba de la o zi la alta, si nici nu vin sau pleacă cum de multe ori suntem tentaţi să credem. Acestea există sau nu există.

De sigur că cei mai mulţi dintre noi există toate acestea, dar le ţinem ascunse, pentru că ne e frică sa nu fim răniţi.

Şi totuşi in cele din urmă va apărea acel cineva care va scoate la lumină toate acestea, chiar dacă aşteptarea poate dura o viată. 

La fel  sa-ntâmplat cu mine, cu tine, cu noi toţi.

Aceea fiinţă deosebită, specială a apărut in viata mea, mă iubeşte si mă face fericit, mă iubeşte, iar eu sunt atât  de îndrăgostit .

Iubesc atât de profund încât mă doare orice absenţă a ei, fie oricât de scurtă.