Iubirea noastră pătimaşă...

Privesc  trupul tău gol cu teama,
Că te trezeşti din al tău vis,

Vis tandru, pasional
Şi te-am simţit plutind in paradis.
Atunci am venit încet spre tine
Admirându-ţi trupul gol si umed,
Iar tu te-ai ridicat spre mine
Să-ţi simt sânul alb şi fraged.
Te-am sărutat pe buzele, ce se doreau atinse
Şi te-am mângâiat în locuri încă neatinse,
Ai tresărit si ai gemut şoptit învăluită de plăcere,
Simţeam cum freamătul tău cere mângâiere.

Ţi-am atins sânul ademenitor,

Iar tu gemut-ai răguşit,

Când am mângâiat divinul punct strălucitor

Eu te-am simţit că vrei să zbori,

Dar te-ai lăsat moale pe spate,

Trăgându-mă la tine,

Ca să mă strângi in braţe cu putere,

Să te simt sub mine şerpuind

Şi ca liane ne-mpletim

Fascinaţi de atingerea trupurilor noastre goale,

Contopite şi copleşite de plăcerea oferită

De iubirea noastră pătimaşă şi dezlănţuită…   

Da capo ...

Cu pulpe dezvelite, încălţată cu papuci,

ai rămas rezemată de perete

şi strângeai in mână ceaşca albă,

din care sorbeai o cafea neagră, căutând in ochii mei

strălucirea lor de-aseară,

strălucirea bărbatului flamand şi însetat de iubire, de femeie.

Acum strălucirea lor e liniştită, albă

ca voalul de mireasă, spre care-ţi întinzi mâna.  

Îmi pari o zeiţă lacomă flămândă,

Ca Venus cea mereu desăvârşită-n frumuseţe,

iar păru-ţi cade neglijent pe umeri.

Cămaşa mea descheiată

ascundea rotunjimea formelor tale.

Oare ce poate fi mai frumos

decât senzualitatea unei cămăşi bărbăteşti

învăluind trupului unei femei?

Te priveam, cum alene te mişcai de colo-colo,

murmurând somnoros ceva

şi te-ai lăsat în aşternuturi,

chemându-mă pentru „da capo”

Darul meu ceresc.

Buza ta umedă un sărut cerşeşte,

Trupul mi se-aprinde de dragoste şi dor,

Încins acuma de fierbintele amor,

Pătimaş cu tine mi se zvârcoleşte.

Ochii tăi mari strălucesc ca două stele,

Buzele-ţi murmură încet şi ne-nţeles

Acelaşi geamăt ce ţi l-am auzit ades’,

Când uniţi eram la bune şi rele…

La tine, patul cald mereu mă cheamă

Flămând şi însetat acuma-n miez de iarnă,

Lacom să culeg a ta dulce comoară…

Cu tine de nimic nu-mi mai e teamă,

Că tu eşti, tot ce mi-am dorit şi îmi doresc.

Pentru că tu iubito eşti darul meu ceresc...   

Atât mai ştiu a spune…

Tu cea frumoasă, dar hărăzită mie,

Te iubesc şi doresc de-o veşnicie,

In braţe strâns sa te cuprind,

Obrajii, trupul tot să ţi-l aprind,

Apoi aşa îmbujorată,

La trup înfierbântată,

Să te alint, să te dezmierd,

În braţele tale să mă pierd

Şi-n pat pătimaşi ne rostogolim,

Ca până-n zori să ne iubim…

Pe rând ne-om fi  plapumă şi aşternut,

Doamne iubito, hai de la-nceput

Printre şoaptele gemute, atât mai ştiu a spune

 Că  nici unde-n lume nu-i aşa de bine

Cum e acuma-n braţe şi-n inimă la tine…  

   

Preludiu

Vreau ă te sărut, să îţi cuprind tot trupul,

Să îţi sărut fiecare por a pieli catifelate,

Calde, fremătătoare,

Să îţi cuprind sânii in mâini,

Să îi mângâi, să îi frământ

Cu vârful limbii să le ating sfârcurile

Si să te simt zvârcolindu-te

Cu mine în acelaşi ritm,

Dar parcă temătoare,  emoţionată,

Dar dornică de a iubi, de a fi iubită… 

Noapte bună

Iubito noapte bună iţi şoptesc 
La ureche încetişor,
Cu obrazul rezemat de obrazul tău
Şi-n braţe eu te strâng înfiorat,
Cuprinse-s trupurile de amor,

Când ochii mei se oglindesc în ochii tăi,
Iar buzele-s lipite de ai tăi sâni,
Ce-s tari şi fragezi de atâta dor…
Oare simţi acuma buzele,
Care aleargă în sus şi în jos,
Căutând cărări pe trupul tău?
Degetele moi, catifelate,
Fremătătoare le urmează,
Te mângâie şi te masează,
Apoi pătrund nerăbdătoare
Pe unde  buzele deschis-au cale…
Mă strângi  încolăcindu-mă
Braţele si coapsele tale mă cuprind,
Şi învăluindu-mă cobor
Mereu, mereu, aprins de dor…

Reîntâlnirea noastră de acum

Iamă-n braţe şi vino să guşti acum cu mine

Picăturile din roua parfumului dulce de amor,

Vino-împreună, să ne aprindem iluziile,

Iubirii noastre de demult,

Iubirea ce-am uitat-o, iarăşi o aprindem

Cu mângâieri şi săruturi prelungite.

În tăcere, gustăm plăcerea balansului

Trupurilor noastre, ce se recunosc,

După atâtea zile şi nopţi de singurătate

Într-un dans dezlănţuit şi pătimaş,

Strâns îmbrăţişate se caută, se pătrund 

Şi ne invită unu-n altul să alunecăm… 

Ceasul de perete

Pendulul ceasului de perete ticăie in ecouri de furtuni
Şi cu un fir subţire de dorinţă omenească - iubirea care ne aşteaptă să ţesem destinul…

Iubito ascultă-ti glasul sufletului şi de iţi e curat, potirul inimii te va-nvăţa cum sa-l umpli cu iubire, iubire ce îşi are izvorul in eternitate si din care sorbind vom stăpâni clipelor, pentru ca stâlpii fericirii noastre noi să fim.
Femeie visătoare îţi voi cuprinde chipul şi îţi voi şopti:
Te iubesc copilă, iar tu, cu ochii înlăcrămaţi îţi vei construi la pieptul meu un cuib trainic de credinţă în care să poţi plânge şi râde netulburată de nimeni sau de nimic.
Iubito vino să ne împletim firele vieţii? Atunci  vino să ne sorbim iubirea din privi, pentru că în toata deşertăciunea acestei lumi să încercăm să ne ascundem nefericirea ce o purtăm în suflet, chiar dacă amândoi vom  face asta cu mai mult sau mai puţin succes…

Te iubesc şi te iubesc numai pentru ceea ce eşti.
Te iubesc pentru că-n lumea asta, din care nu pot lua nimic,
ai apărut tu si mi-ai dăruit totul.

ca petalele unei imense roze…

de ce ai îmbrăcat rochia roşie?
ca inimile celor care te-au iubit…
rochie ce ţi se mulează pe-al tău trup,
lipită strâns de tine ca un lung sărut…
femeile  privesc cam lung în urma ta,
neînţelegând de ce rochia roşie
stă strâns lipită de talie, de tine…
de unde apar şi pliuri, decolteuri?
ce într-un loc anume toate înfloresc
înflăcărate ca roşul trandafir,
mereu fierbând de al iubirii elixir…
trupu-mi tresare ca într-un joc de iele,
privirile mele să-ţi fie bretele,
pentru că vreau ca săruturile mele,
să fie o altă rochie pe tine,
care să te-nfăşoare de la glezne,
coapse, şolduri, talie,

sâni, umeri, braţe
şi-n locul acela atâta de fierbinte
cu mii şi mii de pliuri adunate
ca petalele unei imense roze…

Magie

Te rog rămâi cu mine,

Când luna sus răsare,

Iar iubirea noastră prinde viaţă

In dansul petalelor presărate

Pe al tău trup dezgolit

Şi tu să îmi simţi mâinile acolo unde-i cald.

Cum pătimaş te strâng

În braţele flămânde, muşcându-ţi sânul

Fraged ca mărul paradisului…

În patul care geme acompaniat de noi,

Doar inimile mai simt magia fiorului,

Care a cuprins totul în jurul nostru…

Dorinţă matinală

Există dimineţi, in care

Mă trezesc cu o dorinţă nemărginită,

O dorinţă amplificată de noapte,

O dorinţă flămândă,       

Flămândă şi însetată de tine,

De iubire dezlănţuită,

De dăruire,

O dăruire pe care numai tu ştii să mi-o oferi

Cu o gingăşie pătimaşă

Capabilă de a răsturna ordinea lumii

Ordinea firească a vieţii noastre pe pământ.