luni, 11 februarie 2013
Aş vrea să fiu norul…
Aş să vrea fiu norul dus de vânt, acolo unde numai tu să mă găseşti şi să ne strângem în braţe ca să ne ascultăm inimile bătând, să te învăluiesc mereu cu dorul meu nemărginit.
Aş vrea să fiu norul, în care să nu existe depărtări, nici oceane, nici aeroporturi.
Aş vrea să fiu norul ascuns, unde visele devin realitate.
Acolo unde numai iubirea cu jocurile ei ne sunt stăpâne
şi să simţim dulceaţa buzelor, freamătul trupurilor încinse.
Aş vrea ca dimineaţa obosit să îţi ofer o roză cu parfum de rouă, respirând atmosfera fierbinte de iubire a încăperii.
Aş vrea ca aceste rânduri să iţi alinte inima, aşa cum fiecare adiere îţi dezmiardă trupul...
Vezi mai multe video din divertisment
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aş vrea să fiu norul, în care să nu existe depărtări, nici oceane, nici aeroporturi.
RăspundețiȘtergereAş vrea să fiu norul ascuns, unde visele devin realitate.
Divine sentimente .E greu de gasit cuvinte potrivite pentru a putea reda emotia creata de acest poem si de Dansul orelor ,magnific interpretat.....ambele au numitor comun iubirea, talentul si daruirea !
si chiar nu mai exista oceane, aeroporturi, care sa ne poata desparti,
RăspundețiȘtergeremai exista doar suflete negre ce ca fumul se vor risipi,
iar toata dragostea noastra va izbandi,
aici, si acum, si peste timp,
pentru noi timpul si spatiul nu mai au limite, si niciodata IUBIREA nu ne-o va ingradi....
.... frumoase cuvinte pentru ca sunt venite din suflet si din inima ta plina de iubire...
Stau singura in razele de luna
RăspundețiȘtergerece stralucesc in nocturna,
as vrea sa te cunosc mai bine,
as vrea sa te am aproape,
dar ce pacat ca ne desparte
un drum lung de taramuri si mari ape,
eu sunt aici si tu esti acolo
cu fiecare zi ce trece,
simt cum timpul invinge
iar noi doi ramanem
printre amintirile noastre.
Felicitari Tony,
poemul este o incarcatura
de melancolie,multa iubire
si doruri multe!...
Sensibilitate, frumuseţe, puritate, subtilitate, toate acestea le desluşim din poemele lui Tony, acest domn al Poeziei, pe care l-am descoperit cu delicii, într-atât de intens agreabilă a fost surpriza ocazionată de momentul cunoaşterii acestei personalităţi a Prezentului. Par poeme scrise de mine, de tine, de el sau de ea, de noi sau de voi, de ei ori de ele, de oricare dintre noi, căci în fiecare poem ne regăsim, în ipostaze care ne fac plăcere sau ne storc lacrimi. Fără teama de a greşi, il putem încadra pe Tony într-o singură categorie, mai puţin (sau deloc) convenţionala: cea a Poeţilor fără Frontiere! Imprevizibil, transgresând orice orizont de aşteptare, demolând vechile grile de lectură, reinventându-se continuu sau întorcându-se, la modul propriu, în trecutul (uneori abscons) al Poeziei...
RăspundețiȘtergereVisele devin realitate, acolo unde numai iubirea cu jocurile ei ne sunt stăpâne...să simţim dulceaţa buzelor, freamătul trupurilor încinse.
(...) Tu îmi trimiţi sclipiri de fericire,
Eu sunt un vis al visurilor tale,
Să moară dragostea nu ar putea,
Sorbim iubiri din magice izvoare.
În suflete cu pacea şi iubirea
Dăm vieţii sens prin răsărit de soare,(...)
Rămâne în amintire roza "cu parfum de rouă, respirând atmosfera fierbinte de iubire a încăperii" şi dorinţa lui pentru persoana iubită: "să-ţi alinte inima, aşa cum fiecare adiere îţi dezmiardă trupul...."
Un Poet fără Frontiere, dar şi fără Timp, iată o posibilă definiţie a Poetului în chestiune, dar care domină maiestuos Spaţiul Poeziei, unde se mişcă cu dezinvoltură!
Câtă iubire, câtă gingăşie cuprind aceste versuri "...să ne strângem în braţe ca să ne ascultăm inimile bătând, să te învăluiesc mereu cu dorul meu nemărginit...Acolo unde numai iubirea cu jocurile ei ne sunt stăpâne şi să simţim dulceaţa buzelor, freamătul trupurilor încinse...Aş vrea ca aceste rânduri să iţi alinte inima." Şi ea este acolo, departe şi cu siguranţă doar ea îi ştie gândul şi îi duce dorul, este limbajul inimiilor, al iubirii care ii leagă. Minunat domnule Klein, poezie, aceasta este poezia, adevarata poezie. Ne încântaţi, ne faceţi să ne simţim că trăim, ca ne iubim, că suntem oameni şi nu putem decât să vă mulţumim.
RăspundețiȘtergereIată adevărata poezie! Versurile tale, Tony, emoţionează. Da, IUBIRE! Dor şi gand impreună...Numai eu te voi găsi şi ne vom strânge în braţe ca să ne ascultăm inimile bătând, să mă învălui mereu cu dorul tău nemărginit. Vom învinge depărtarea şi visele noastre devin realitate pentru că iubirea cu jocurile ei ne e stăpână
RăspundețiȘtergereşi simţim dulceaţa buzelor, freamătul trupurilor încinse iar in fiecare dimineaţă îmi vei oferi o roză cu parfum de rouă, respirând atmosfera fierbinte de iubire a încăperii. Tu doar tu îmi alini inima...
Noi ne iubim cu fericirea,
Şi cu zâmbet de copil, ne iubim,
Noi ne iubim cu tot cuvântul
Ne-am iubit, ne vom iubi, ne iubim.
Noi ne iubim cu tinereţea,
Am stropit cu dor cărarea, ne-am iubit
Şi nu ştim ce e tristeţea
Ne vom iubi, ne iubim, ne-am iubit.
Noi ne iubim cu răsăritul
Şi cu luna în tăcere ne iubim,
Şi ne iubim cu tot cuvântul,
Ne-am iubit, ne vom iubi, ne iubim.