Acolo unde visele şi gândurile se contopesc,
Acolo unde numai dorurile stăpânesc,
Acolo unde doar iubire zarea luminează,
Acolo unde seninul viaţa o înmiresmează,
Acolo unde doar armonia stăpâneşte,
Acolo unde numai amorul ne călăuzeşte,
Acolo unde dorinţele şi plăcerile se împlinesc,
Numai acolo, alături de tine vreau să trăiesc
Tot ce îmi spui e ceea ce noi doi am creat
RăspundețiȘtergereDin ziua-n care alături în viață am plecat,
Ea este, ea, iubirea și știm s-o prețuim,
Dragostea ne unește pentru ca ne iubim.
Există toate acestea, pentru că mă iubești
Și-n fiecare clipă pe mine mă dorești,
Există toate acestea pentru că te iubesc
Și-n fiecare clipă pe tine te doresc.
Seninul din iubire viața ne-o luminează,
Parfumul dragostei pe noi ne-nmiresmează,
O dragoste în care doar doruri stăpânesc
E tot ce îți dorești, e tot ce îmi doresc.
Acolo este viața, cu tot ce înțeleg
Și care doar cu tine eu vreau să o petrec.
Acolo este viața pe care o-nțelegi
Și care doar cu mine tu vrei să o petreci.
Și-n armonia care mereu ne însotește
Numai amour-n viață, el ne călăuzește,
Dorințe si plăceri acolo se împlinesc,
Tu mă iubești pe mine, pe tine te iubesc.
Și tot ce înțelegem e pentru că iubim
De-aceea împreună noi vrem ca să trăim.
Cine nu si-ar dori asa ceva?! Ceva deosebit, Tony! Acolo unde visele si gandurile se contopesc, iar dorurile stapanesc iubirea care lumineaza zarea si seninul, viata o inmiresmeaza si doar armonia stapaneste, amorul ne calauzeste, dorintele, placerile ni se implinesc si cu tine alaturi vreau eu sa traiesc...acolo!
RăspundețiȘtergereEleganta, rafinament in postari, coment uri....suflete pe masura...vers fain la vers super trage!! Cu drag, Magda!
RăspundețiȘtergere"Iubita mea – lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea!
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat’!
Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Eşti tu, iubito-n braţe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în fiinţa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Şi mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociţi
Şi sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani şi oameni ne ţin despărţiţi.
Deci, ce eşti tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroşat
Şi-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân…
Şi –ntinerit, simt când îţi este bine –
Când nu ţi-e bine – mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră –
Noi, împreună, n-o să adăstăm…
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Şi nu ni-i interzis ca să visăm…"