Persoane interesate

vineri, 4 ianuarie 2013

Ce e iubirea?



Iubire este atuncea când,
seara uneori rămân la tine
sau când tu rămâi la mine
pentru o noapte, două,
trei, patru, cinci ori poate nouă
şi a elibera bucuriile din noi,
de-a ne împărţi totul la doi.
Iar amândoi
ne-om contopi,
ne-om împleti,
si fiinţa a ne-o dărui.
Să împărtăşim necazuri şi tristeţi
parcă adunate în zeci de vieţi,
dar iubirile nici când nu mor,
chiar dacă uneori murim de dor
şi totuşi iubirea pentru fiecare
se transformă-ntr-o dulce aşteptare,
o binecuvântare
o nesperată alinare.
Ce-ades devin furtuni, taifunuri,
ce răvăşesc paturi, aşternuturi,
inimi fierbinţi, fremătătoare trupuri,
şuierătoare cuvinte,
solemne legăminte,
iar târziu de tot în zori,
tril de privighetori
ne salută visătoare,  
admirând iubirea, ce iar de azi răsare.



5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea? Ce e iubirea? Iubirea este viaţa
    ÎN GÂNDUL TĂU ŞI-AL MEU

    De astăzi numai, numai cu iubire
    Şi doar cu ea vrem să trăim mereu,
    Că nu e loc decât de fericire
    La tine-n gând şi-n gândul meu.

    În inimă cu pacea şi iubirea
    Un zâmbet dat în pragul dimineţii,
    Ascuns în întunericul din şoapte
    Am străbătut mirajul tinereţii.

    Nu aşteptăm minuni din altă viaţă
    O vom trăi acum asta din plin
    Lumină este-n orice dimineaţă
    Să ştim doar să privim la ea puţin.

    Vor înflori salcâmii şi castanii,
    Tăcerea, ea rosteşte-ncet chemări
    Şi tot aşa ne vom petrece anii
    Trăind la ţărmul marilor visări.

    De R.E.L
    din volumul "MIRAJUL VIETII"

    RăspundețiȘtergere
  3. Când am pornit eram nimic,
    Nu eram mare şi nici mic,
    Eram dorinţă şi nevoi,
    Eram doar „unu” dintr-un „doi”.

    Şi-ncet, încet, cu paşi cuminţi,
    Secunde, ani şi suferinţi
    Am străbătut şi-am adunat
    Şi sunt al timpului vânat.

    Înlănţuit în gânduri fumurii,
    Răscruci de supărări şi bucurii
    Am întâlnit în drumul meu
    Şi-am înţeles ce-i simplu şi ce-i greu.

    Mai ştiu ce pot şi ce nu pot
    Şi-aş vrea cu clipele să mă socot,
    Ca din tăcerea plină de blândeţe
    Să-mi mai ofere înc-o tinereţe.

    "Şi-ntr-o clipire de odihnă
    Încerc cu gându`-aşezat în tihnă
    Să-ndepărtez ce ştiu, de ce nu ştiu,
    Să-mi scald privirea-ntr-un târziu.
    Învăluit în necunoaştere
    orbit de tot ce-i străin
    raţiunii,
    m-am trezit secerat
    de iubire…

    Iubirea…
    cea mai amuzantă glumă
    spusă vreodată
    singurătăţii…"
    OVIDIU SCRIDON
    Frumoase, sugestive versuri...ma regasesc in ele...dar voi? Cu simpatie, Magda

    RăspundețiȘtergere
  4. Când tâmplele ninse vor fi de anii ce-au trecut în zbor,atunci doar atunci ştim ce-nseamnă al inimii dor.
    Nu lăsaţi anii să treacă, pentru că timpul nu se mai întoarce. Iubiţi-vă, iubirea a fost, este şi va fi, chiar dacă unii işi bat joc de acest sentiment nobil. Şi totuşi şi aceia sunt făcuţi tot din iubire...

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări, Anton Klein! Un blog cu poezie, poezia cea care cântă iubirea, armonia a doua suflete care cântă împreună, acest sentiment nobil de care fiecare ar trebui sa aibă parte.
    Şi iată un grup de poeţi care ştiu ce înseamnă poezia.
    Să fiţi iubiţi!

    RăspundețiȘtergere