Par(ad)isul merită o liturghie…
(Henric al IV-lea)
Te mângâi
pe fiecare curbă,
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se desfac,
Cum se adună
În piscuri
Sau în văi adânci,
Sărut aprins trupul tău de zână
Pe albul cast, ce nu-mi pune pricină,
Când la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi, iubiri ori gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Prin parcuri ne zâmbim ori îţi zâmbesc
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez torid de vară,
Retraşi în dormitor,
M-aplec spre tine cu pătimaş amor,
Să-mi sting pasionatul dor.
Dorul de tine, dorul de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pătimaş şi cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se desfac,
Cum se adună
În piscuri
Sau în văi adânci,
Sărut aprins trupul tău de zână
Pe albul cast, ce nu-mi pune pricină,
Când la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi, iubiri ori gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Prin parcuri ne zâmbim ori îţi zâmbesc
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez torid de vară,
Retraşi în dormitor,
M-aplec spre tine cu pătimaş amor,
Să-mi sting pasionatul dor.
Dorul de tine, dorul de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pătimaş şi cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.
Braţele
moi, rotunde-s primitoare,
Şoldurile-s
largi copleşitoare,
Talia
fină, paşii provocători,
Sâni tari, bogaţi, rotunzi, ameţitori
Iubindu-ne nu simt că zboară timpul,
Sâni tari, bogaţi, rotunzi, ameţitori
Iubindu-ne nu simt că zboară timpul,
Nici că-mi
schimb şi anotimpul
În pas
domol, mai rar galop.
Sfâşiat
de doruri, ca într-un potop.
Întreaga viaţă
am să te iubesc,
Iar pe tine mereu am să te doresc
Iar pe tine mereu am să te doresc
Şi am să
te admir, cât am să trăiesc…