Îngerul

"Viaţa înseamnă a transforma constant în lumina şi în flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim" – Friedrich Nietzsche

Iubindu-te acum am înţeles pentru prima data foşnetul frunzelor, iar glasul cristalin al stropilor de ploaie încă mai dăinuie în inima mea. Ce înger te-a îndemnat să îmi zâmbeşti şi ţi-a şoptit să-mi cucereşti sufletul cu vorbe alese? Cum de te-ai rătăcit printre muritori si m-ai ales tocmai pe mine sa fiu fericit? Inima mea căuta enigma unui vis, dar când a descoperit lumina din privirea ta, am renunţat la căutări. Am realizat că iubirea e atât de aproape încât i-am simţit căldura. Zile întregi am crezut ca eşti plăsmuirea unui înger care se agaţă de o minune pentru a crede în viaţă.

După câteva zile ne-am reîntâlnit şi atunci am citit în privirea ta atâta înţelegere, încât îmi era frica că noi doi ne vom contopi sufletele şi ne vom pierdem ca identităţi. Şi astăzi mă întreb dacă merit toată această fericire si mi-e frică că nu voi reuşi niciodată să îi plătesc preţul.

Vreau să opresc timpul, să-l ademenesc  cu căldura inimii mele. Nu zâmbi îngeraşule că aşa vreau şi aşa simt că trebuie    

Se spune că omul iubeşte o singură dată în viaţă. Am auzit că în viaţa fiecărei persoane există sau au existat persoane speciale, persoane care într-un fel sau altul, ne-au influenţat cursul vieţii. Au apărut de undeva si au plecat spre ceva, dar au reuşit să lase multe schimbări in urma lor.

Aceste persoanele speciale nu se caută, ele vin singure, fără a fi chemate. Nu va trebui să spunem că „tu ai fost specială", ine vom da seama siguri, mai ales că această persoană este speciala numai pentru noi,pentru fiecare din noi, pentru ceilalţi această persoană nu înseamnă nimic.

Bunătatea, loialitatea, încrederea, iubirea nu sunt sentimente care se schimbă de la o zi la alta. Ele nu vin si pleacă cum credem sau cum am vrea noi sa credem. Ele ori există ori nu există. Bineînţeles ca în mulţi, în foarte mulţi dintre noi, toate acestea exista, dar le păstrăm ascunse, pentru că ne este frică să nu fim răniţi. Dar in cele din urmă va apărea acel cineva, care va scoate toate acestea la lumină, chiar dacă aşteptarea poate dura foarte mult, poate  o viata întreagă.

Dă-mi aripile tale

Vulturule dă-mi aripile tale, ca să pot zbura acolo unde-i gândul meu şi astfel să ajung şi eu acolo unde iubesc.

Da la tine vreau să ajung, pentru că te iubesc şi la tine mi-au rămas gândurile toate.    

Te iubesc atunci când îmi vorbeşti sau atunci când îmi şopteşti la ureche tandre cuvinte de iubire.

Te iubesc când mă cuprinzi in braţe si mă dezmierzi, te iubesc sincer si tăcut, iubesc tot ce iubeşti si tu, te iubesc când îmi şopteşti noapte buna sărutându-mi fruntea şi ochii obosiţi   

Te iubesc pentru că mi-ai alungat singurătatea.

Te iubesc pentru ca fără tine nu mă puteam regăsi.

Te iubesc pentru liniştea care mi-ai dăruit-o în clipele care le-am petrecut alături, te iubesc pentru zâmbetul cu care mă alintai, la atingeri şi la îmbrăţişări.

Te iubesc pentru că sărutul tău m-a făcut  să simt că trăiesc fără regrete.

Te iubesc pentru că toate nopţile alături de tine au fost divine sau triste când lipsa ta umbrea zâmbetul meu.

Te iubesc pentru ca împreună am trăit în împlinire.

Te iubesc pentru ca acum eşti totul.

Te iubesc când te alinţi, te ador când îmi vorbeşti. Te iubesc pentru tot ce eşti, pentru că ai pătruns în mintea mea, amintindu-mi toate clipele petrecute în doi            

Întâlnirea…

Ne-am întâlnit pe marginea unei secunde…
Eu sfâșiat de dor și de iubire,
Tu cu începutul de speranţă, adulmecai misterul nopții târzii
Eu așteptam pe mâine,
Tu ignorai pe ieri…
La umbra amintirilor dăruiam amândoi câte un strop de tristețe,

Mângâiam neantul cu sărutul dorinței

Şi-n infinitul clipei, am oprit orologiul surâzând.
Aşa a început visul la care am tânjit până ieri

În noaptea asta

Iubita mea în noaptea asta

Cu tine vreau să dorm,

Să te sărut, să te dezmierd

Şi tu să nu ai somn.

Să-ţi fiu alături şi să-mi spui,

Cât ştii tu de bine

Că mă iubeşti, dar vreau să ştii,

Că ţin mult la tine.

în braţe tare să mă strângi,

Cât inima te ţine,

Eu să zâmbesc şi să îţi spun,

„Doamne-i tare bine.”
   

Şi-a doua zi la fel va fi

Şi-aşa toată viaţa,

Ne-om săruta şi ne-om iubi

Până dimineaţă.

Ajunul ca la Sibiu

Cadoul meu cel mai râvnit

Ce-ai zice, dacă-ţi pui o fundă mare

Şi-n şoapte dulci ca mintea să-mi îmbete,

Tu fără să-mi fi pus vreo întrebare,

Vei fi cadoul ce-l găsesc în ghete?

Să-mi fii şi nebunie şi păcat

Să-mi fii ce vreau şi tot ce am în minte!

Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…

,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’

Trecute seri şi nopţi de vară

Mi-e dor de serile, de nopţile de vară, 

Mi-e dor de plimbările prin parcuri

Şi de parfumul florilor de tei,

Mi-e dor de bănci si de alei,

De pătimaşe îmbrăţişări

Cu nesfârşite sărutări,

Apoi pe o bancă ne-aşezam,

Să ne şoptim iubirea dorul

Până când târziu de mână,

Încet ne îndreptam spre casă,

Unde-n cămăruţa noastră

Ne-am iubit şi-n zori ne-am odihnit…

Vreau

Iubito ţie vreau să îţi ofer totul, fiecare bătaie a inimii, fiecare răsuflare, fiecare clipire.

Vreau să îţi fiu începutul şi sfârşitul, să îţi fiu noapte şi zi, să îţi fiu viaţa, visul şi speranţa, vreau să îţi depun iubirea în suflet, în inimă şi vreau alături de mine iubirea s-o trăieşti.

Vreau ca eu să fiu fericirea care îţi pătrunde în trup, fericirea care îţi modelează fiinţa, să fiu poarta prin care treci, să fiu covorul pe care calci când vii să te sărut, să fiu versurile care ţie ţi le închin.

Vreau să fiu aerul pe care îl respiri, vreau să fiu sărutul dulce, vreau să fiu  perna ta, pe care tu capu-l odihneşti.

Vreau să îţi fiu iubit, amant şi soţ, pentru tine totul vreau să fiu.

Vreau să fiu ultimul tău gând, seara când te culci şi vreau să fiu primul tău gând dimineaţa, când te trezeşti.   

Însetat  îţi cuprind obrajii în palmele amândouă

Să mă îmbăt cu parfumul iubirii tale,

Ne arde apropierea privirilor,

Mă ard şoaptele tale divine,

Iubitule mi-e tare dor, mi-e tare dor de tine…



Tu eşti femeia

Tu eşti femeia pe care o iubesc,

Femeia cu care voi înconjura pământul,

Învăluit de aroma unui parfum îmbietor,

Parfum cu gust pătimaş de libertate

Şi ne urcăm pe o corabie care în zgomot de valuri

Spre orizonturi noi te va purta,

Iar până la destinaţie îmbrăţişaţi vom naviga,

Contopiţi si împletiţi într-o singură fiinţă, 

O inimă, un suflet şi un trup…  

Întoarce-te la mine

De ce nu mai revii iubire,

Frumoasă, tandră, graţioasă… 

Că te aştept mereu acasă,

Să-mi redai iar fericire.

În braţe să-mi astâmperi dorul,

Să ne iubim ca altă dată,

În aşa fel ca niciodată

Să nu se mai stingă fiorul.

Să-ţi simt iar sărutul arzător

Şi trupul cald fremătător

Din nopţile înfierbântate.

Acum  regret că-s duse toate,

Dar uite azi te rog pe tine,

Hai! Întoarce-te la mine.

Învaţă-mă să te iubesc

Dacă iubesc, în fiecare clipă vreau să-ţi aud glasul, râsul,
Vreau să ştiu ce-nseamnă a fi neliniştit
Sau să tresar de bucurie când zâmbeşti.
Dacă iubesc vreau să-ţi ofer ţie totul, ţie care tu eşti totul, tu eşti soarele meu, gândul meu, inima mea.
Tu eşti sufletul meu, raza de soare care face să-mi strălucească privirea, eşti muzica sufletului şi eşti comoara sufletului meu...
Învaţă-mă să te iubesc

Să te iubesc aşa cum ştiu că vrei,
Să-ţi fiu cupa de cristal cu vin dulce-amărui,

Când în pat amândoi ne pierdem.
Învaţă-mă să te sărut şi să te-ating uşor,

Când noaptea scutură

Gingaşii stropi de rouă peste noi

Şi c-un buchet de mângâieri

Spre tine să cobor…

O întrebare grea

Este o binecuvântare şi un blestem în acelaşi timp
(Armand Assante)
oare
ce ar fi
dacă
m-ai iubi
şi tu,
aşa cum
te iubesc
azi eu?

aş crede,
în ce nu
se vede
decât
în poveşti
livreşti,
ce nu le
găseşti
în librării
la raionul
cărţilor
pentru copii.

e aşa
de grea
întrebarea
mea?
dacă da.
răspuns
nu da,
chiar dacă
aş vrea
si te-aş ruga.

Mai bine
Ai sta
Ca cineva
Care
Undeva,
La marginea
Lumii
Se întreba
Fără a ştii…
To be or not to be?

Dorinţă matinală



Există dimineţi, in care

Mă trezesc cu o dorinţă nemărginită,

O dorinţă amplificată de noapte,

O dorinţă flămândă,

Flămândă şi însetată de tine,

De iubire dezlănţuită,

De dăruire,

O dăruire pe care numai tu ştii să mi-o oferi

Cu o gingăşie pătimaşă

Capabilă de a răsturna ordinea lumii

Ordinea firească a vieţii noastre pe pământ

Încredere (inspirată din folclor urban)

Să te înşel, în braţe când mă strângi,

Să te înşel cu tine…

Să mă înşeli, chiar dacă inima mi-o frângi,

Să mă înşeli cu mine…

Înşeală-mă, e tot ce îmi doresc,

Înşeală-mă cu mine…

Apoi ţie la ureche să-ţi şoptesc,

Te-nşel şi eu cu tine…

De dor să nu mai suferim

Iubito cât îmi e de dor,
De-ncep să cânt, să strig, să zbor,
Sa dansăm, să ne iubim,

să fim iar noi…
Off Doamne!! Cât îmi e de dor,  

In pat să ne rostogolim

Şi pătimaş să ne iubim,

Aşa cum numai noi mai ştim,

Zâmbind privirile ni le sorbim.

Nicicând de dor să nu mai suferim…

Alintă-mă

Alintă-mi trupul dornic de iubire,

Gura ta flămânda vreau să mă desfete

Cu a săruturilor ameţire

Şi a privirii străluciri cochete…

Alintă-mă uşor ca o adiere,

Acum când sus ne străluceşte luna

Şi la a ta blândă apropiere,

Simt că-n lume, ca tine nu-i niciuna.

Iubire şi extaz doar tu îmi dăruieşti

În clipele de pătimaş amor,

Iar când printre şoapte simt că îmi zâmbeşti,

Uit chiar de toate necazuri sau de dor… 



În providenţa scrie

Încet mă strecor în gândul tău,

Ca să îţi spun,

Că mi-e dor

De nesfârşitele alei,

De bănci cu-mbrăţişări şi sărutări…

La mine când priveşti, îmi aminteşti

De căldura verii,

De zori, de seri,

Apoi covor de frunze se aşterne

Sub paşii mei, sub paşii tăi

Şi se naşte toamna cu muzica ei…  

Şi-acum în jur e noapte,

E noaptea mea, e noaptea ta,

E noaptea celor ce visează,

Visăm, iubim, zâmbim

Doi porumbei în noapte,

De-acum nimic nu ne desparte.

 
Luna pe geam priveşte,

Luminând discret,

Doar ea şi noi în lumina blândă

Visăm la ce vom fi în noapte,

Două vieţi două inimi

Înlănţuite, contopite,

Un singur destin am ajuns să fim,

Aşa cum în providenţă scrie.

Comoara mea

Ne-am cunoscut pe stradă într-o seară,

Pe-o  vreme rece, umedă de toamnă,

Eu te-am privit îndelung, tu ai zâmbit

Şi cu un surâs deschis m-ai cucerit.  

De sufletul meu atunci mi te-ai lipit,

Te-am sărutat pe buze pe obraz

Şi lipită te-am strâns la pieptul meu,

Iar tu îmi vei fi comoara mea mereu…

De-atunci în suflet mi te-ai cuibărit,
Iar tu fără să vrei m-ai însuşit
Şi universul meu ai devenit,
Iar eu al tău amant soţ şi iubit… 

Tu arată-mi

Hai vino cu trupul tu să mă-nveleşti,

Cu braţele-ndelung să mă dezmierzi,

La piept strânge-mă, să nu mă pierzi

Şi tot mai pătimaş să mă iubeşti.

Chiar dacă-n jur tot s-ar prăbuşi,

Cu buzele tu să-mi aprinzi fiorul,

Că pierdut am uitat ce-nseamnă dorul,

Tu arată-mi ce-nseamnă a iubi.

Nocturnă

Port cu mine pretutindeni gustul nostalgic al parfumului tău, al parfumului tău de iubire, de dorinţă, de dorinţa de tine frumoasa mea, dorința după iubirea ta, după iubirea noastră, dorința după gustul tău fierbinte și dulce, gust pe care-l simt în mine mereu.
În iubirea noastră totul se schimbă, totul devine însemnat, dintr-un nimic se naște un colos, cerule puteai sa mă faci un arbore, o stâncă, dar tu m-ai făcut numai o frunză, o frunză pe care tu ai așezat-o în palma și în inima ta.

Stau și mă gândesc cum să fiu mai aproape de inima ta? și nu reușesc sa îmi dau seama ce lipsește,
ce lipsește ca noi să fim împreuna pentru eternitate.
Poate că în providență e scris, să fim departe și să iubim prin suferință.
Am nevoie de tine…
Vreau ca în fiecare seară să adorm cu tine și a doua zi dimineața să fi tu cea lângă care mă trezesc.
Vreau ca tu să reprezinți visele mele.
Vreau, tu să fi motivul pentru care să trăiesc.

Oare am comis o crimă iubito, că am îndrăznit să sfidez rațiunea și m-am lăsat pradă unei feerii numită iubire.
Oare e o crimă că te iubesc așa cum condorul iubește zborul și libertatea, așa cum albina iubește floarea.
Tu ești infinitul meu magic.
Tu ești divinitatea în care cred și în fiecare noapte cobor în sanctuarul pur al viselor tale.

Sufletul-pereche



Întâlnirea cu sufletul-pereche, cu sufletul-geamăn este atunci când întâlneşti vechea iubire, este atunci când întâlneşti fiinţa pe care intuieşti  că ai văzut-o de mult si acum reiei legătura, exact de unde ai lăsat-o in viata trecută, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima întâlnire

am fost amanţi ,iubiţi, am fost  îndrăgostiţi

şi împreună am mai trăit o viata înainte

Când sunt fericit te caut, te găsesc zâmbind şi ochii tăi îmi luminează  inima,

Când sunt fericit, nu am nevoie de cuvinte. Cuvintele nu se rostesc, ele se cânta şi se împletesc cu fiecare fior.

Când sunt fericit braţele îmi devin aripi si gândurile adieri şoptite.

Iubirea-i o putere sfânta, ce leagă fără jurământ, aşa cum luna e atrasă cu putere de pământ.

Prin iubire omul simte că-i atras de o fiinţă care capătă lumina din interiorul ei, o lumină aprinsa, strălucitoare.

In iubire găsim totul pentru o viata întreagă, pentru un an, pentru o lună, pentru clipele neuitate care sunt ascunse-n tine si te indemnă zi si noapte, sa te uneşti cu mine…

Se spune ca iubirea are margini numai atunci când femeia  le găseşte, aşa este şi soarta, lasă-n seama noastră gestul prin care fapta primeşte chip primeşte nume…

Cumpăna dintre lumi….

Mă găsesc la cumpăna dintre lumi, lumea de care fug și lumea la care vreau să ajung, o lume care încă nu îmi aparține, o lume confuză, ideală, o lume de vis.
Acum uitat, resemnat, adulmec parfumul prevestitor de furtună și mă simt acum între cele două lumi diferite, două lumi care nu mă vor.

Tu ai simțit cum ucide tăcerea, răceala, depărtarea și indiferența?
Ucide încet, ucide lent, ucide sentimente, ofilește suflete, sugrumă iubiri, erodează tot ce întâlnește trecut, prezent și viitor.
Lipsa de înțelegere, de comunicare e marele dușman al tuturor. E zidul care te împiedecă să realizezi ceva – oricât e de mărunt acel ceva. Zidul nu are porți în care să bați. Asa că rămâi singur afară vorbind în pustiu, ca apoi, încet, încet să renunți.
Tăcerea, răceala, depărtarea, indiferența distrug mai mult decât orice cuvinte sau fapte negândite.

Te voi săruta încet,
Te voi săruta dulce.
Încet, buzele mele îți vor desena buzele, ochii, chipul;
Cu respirația ți le voi însufleți
Şi îți voi transmite toate sentimentele ce le-ai stârnit în sufletul meu;
Îți voi dărui căldură și liniște în suflet,
Îți voi oferi toată iubirea din lume, toată iubirea care o meriți.
Îți voi da cheia grădinii mele cu vise, acel loc tainic care te așteptă de mult.
Aş vrea să te iubesc, cum nimeni nu a mai făcut-o, să te iubesc în locurile cele mai frumoase, în toate locurile unde doar visul te mâna până acum.
Vreau să te iubesc așa cum numai zeii știu a o face. Să îți sărut fiecare părticică, fiecare literă din tine.

Suntem aici…

Mai ţii minte  ziua in care am bătut la poarta sufletului tău.

Am bătut încet discret iar tu, mi-ai deschis mirată fără să mă întrebi ce caut. Mi-ai deschis şi m-ai lăsat să intru.

Nu am ştiut ce furtună se va dezlănţui cu fiecare vorba a ta.

Îţi ascultam cuvintele fără suflare, îmi înveleam cu fiecare şoaptă tristeţea ce îmi cuprinsese fiecare colţişor.

Din prima clipă am crezut că visez, că tu eşti lumina ce îmi va arata drumul spre fericire şi ai fost, tu ai fost lumina care m-a ajutat să păşesc zilnic pe cărările întunecate ale vieţii.

Tu eşti a doua femeie din viata mea si cu siguranţă vei fi ultima, ori ce deznodământ va avea povestea noastră. Pentru mine ai fost, eşti şi vei rămâne, aceiaşi femeie frumoasă, deosebită, cu sufletul cald, blând şi sensibil.

Suntem din nou acum aici, In locul in care voiam să fiu.

Suntem aici pentru că destinul aşa a hotărât şi pentru că tu mi-ai oferit răbdare, înţelegere şi timp.

Tu eşti haina care mă îmbracă,

În momente-n care tot mă lasă baltă,

Eşti cea care-ntotdeauna îmi răspunde,

La braţul meu râzând nu te-ai ascunde,

Eşti bandajul care-l pun pe rana,

Când la pământ zac lipsit de vlagă.

Mă faci să mă ridic, mă scutur de ţărână

Şi strâng din nou dinţii gata de-altă luptă,

M-acoperi, mă-nţelegi, mă strângi, mă încălzeşti,

Mă faci să cred că-n doi e mult mai greu sa pierzi.

Mie tu mi-aduci soarele, când afară ploua

Şi mă poţi duce  într-o lume nouă  

Şi poate n-o arat, că mi-e tare greu,

Pentru tine să  fiu doar eu,  pur şi simplu eu…

Vreau să trăiesc…



Vreau să trăiesc, vreau să iubesc, să visez , să iert, să învăţ să ştiu să iert.

Vreau să-mi las paşii să găsească ei singuri calea spre îndeplinirea viselor, a dragostei.

Nu te gândi la mine, pentru că numai tu eşti în ochii mei, în gândul meu, in inima mea, în sufletul meu, eşti totul şi eşti peste tot în jurul meu. 

Dacă mă vrei, închide doar ochii si ascultă ce îţi spun: te iubesc, te admir, te ador şi te doresc numai a mea mereu.

În iubire, în desfăşurarea momentelor celor mai fierbinţi, mai pătimaşe,   femeia este aceea care caută şi încearcă  să impună o notă de rafinament, să elimine graba, simplificarea sau chiar superficialitatea.

Ea ne dezvăluie nouă bărbaţilor valoarea timpului, îmbinarea între răbdare şi  senzualitate, ne învaţă să prelungim plăcerea, să depăşim simpla mecanică a actului sexual.

Vreau acum să te strâng în braţe, să îţi transmit totala mea iubire şi nemărginirea dorinţei.

Vreau să fi cu mine zi de zi, noapte de noapte, să îţi simt căldura trupului, să te privesc mereu, să te admir, să îţi admir chipul de zână şi trupul de zeiţă, să te sărut, să îţi şoptesc tandre cuvinte de iubire.

Acum pentru mine nu exista o dorinţa mai arzătoare decât să te cuprind în braţe, să te strâng lipită de mine, să simt că respir, că trăiesc prin tine.

Vreau să îţi simt mângâierile pe tot trupul meu flămând şi însetat de tine, să te adulmec şi să păstrez în mine mirosul pieli tale.

Vreau să te simt fierbinte, fremătătoare, să mă iubeşti, să te iubesc, să ne iubim, aşa cum numai noi ştim să iubim.

În noaptea asta şi-n alte nopţi ce vor veni, vreau să îţi aud şoaptele, să mă pierd în tine, în gândurile tale, în visele şi în speranţele tale, să ne iubim cum  ne-am promis, să ne iubim dezlănţuiţi până în zori, când voi pleca încet, aşa cum am venit…

„Tu dacă singură rana nu-ţi legai

cu mâna ta, n-ai unge răni străine

şi nu ai mai jindui după un colt de rai,

de n-ai purta un strop de iad în tine.”



Demon şi înger

Mi-e dor de tine, mi-e dor de trupul tău

 cu iarba tânără încă neatinsă

 de mână bărbătească.

 Numai vântul gândului meu

 îţi mângâie umerii albi,

 dăltuiţi în fildeş

 şi-ţi sărută cu lăcomie gâtul,

 spatele cu pielea albă, moale

 caldă şi catifelată.

 Îmi place să îţi strâng talia subţire

 în inelul mâinilor mele

 şi lăsându-mă vrăjit

 de voluptatea şoldurilor

 unde colonada coapselor mă cheamă,

 să mă simt în faţa porţii unui cetăţi

 închise cu o mie de lacăte.

 Lacăte pe care dinţii mei ascuţiţi

 le vor deschide unul câte unul.

 Mă vei ierta oare pentru colţii mei

 înfipţi în zăpada sânilor tăi,

 unde fraga sfârcurilor mi-a trezit

 pofta de sânge neprihănit.

 Sânge care se cere ofrandă zeilor pentru victorie.

 Doream să-ti simt trupul răzvrătindu-se,

 căci ce farmec are o victorie fără luptă?

 Cum am putea trăi fără orgoliul victoriei?

 Pentru o clipă, ne-am întâlnit demon şi înger

şi recunosc, mă excită gustul dulce şi fierbinte

al iubirii care-mi cade-n picături pe buze…..