Vreau să trăiesc, vreau să iubesc, vreau să
visez , să iert, să învăţ să iert.
Vreau să-mi las paşii să găsească ei singuri
calea spre îndeplinirea viselor, a iubirii.
Nu te gândi la mine, pentru că numai tu eşti
în ochii mei, în gândul meu, in inima mea, în sufletul meu, eşti totul şi eşti
peste tot în jurul meu.
Dacă mă vrei, închide doar ochii si ascultă ce
mereu îţi spun: te iubesc, te admir, te ador şi te doresc numai a mea mereu.
În iubire, în desfăşurarea momentelor celor
mai fierbinţi, mai pătimaşe, femeia este aceea care întotdeauna se
străduieşte să impună o notă de rafinament, să elimine graba, simplificarea sau
chiar superficialitatea.
Ea ne dezvăluie nouă bărbaţilor valoarea
timpului, îmbinarea între răbdare şi
senzualitate, ne învaţă să prelungim plăcerea, să depăşim simpla
mecanică a actului sexual.
Vreau acum să te strâng în braţe, să îţi
transmit totala mea iubire şi nemărginirea dorinţei.
Vreau să fi cu mine zi de zi, noapte de
noapte, să îţi simt căldura trupului, să te privesc mereu, să te privesc, să
îţi admir chipul de zână şi trupul de zeiţă, să te sărut, să îţi şoptesc tandre
cuvinte de iubire.
Acum pentru mine nu exista o dorinţă mai
arzătoare decât să te cuprind în braţe, să te strâng lipită de mine, să simt că
respir şi trăiesc prin tine.
Vreau să îţi simt mângâierile pe tot trupul
meu flămând şi însetat de tine, să te adulmec şi să păstrez în mine mirosul
pieli tale.
Vreau să te simt fierbinte, fremătătoare, să
mă iubeşti, să te iubesc, să ne iubim, aşa cum numai noi ştim să iubim.
În noaptea asta şi-n alte nopţi ce vor veni, vreau
să îţi aud şoaptele, să mă pierd în tine, în gândurile tale, în visele şi în
speranţele tale, să ne iubim cum ne-am
promis, să ne iubim dezlănţuiţi până în zori, când voi pleca încet, aşa cum am
venit…
„Tu dacă
singură rana nu-ţi legai
cu mâna
ta, n-ai unge răni străine
şi nu ai
mai jindui după un colt de rai,
de n-ai
purta un strop de iad în tine.” (Radu
Gyr)