Ca o cascadă îţi cade părul lung pe
umeri
şi îţi mângâie fruntea, ochii şi
guriţa…
Hei! Nu e măr, îmi strigi,
când îmi înfig dinţii în umerii tăi,
iar eu râd flămând,
alunecând cu buzele pe gâtul graţios,
iar pe umerii rotunzi cu mângâieri lacome
şi peste plinul sânilor mi-aleargă
respiraţia grăbită cu aburi calzi,
care să te gâdile.
Îţi simt pe buzele lacome freamătul
pântecului,
iar in podul palmelor îmi cuibăreşte
rotundul feselor,
în timp ce ochii mei ca o lacrimă se
preling
de-a lungul coapselor tale
prelungi.
Nu vrei să fi a mea? Te-ntreb
răguşit,
Când, tremurând de plăcere,
îţi strâng în braţe trupul tău de
zeiţă,
iar părul tău lung ne ascunde de
toată lumea bârfitoare…