Trecute seri şi nopţi de vară

Mi-e dor de serile, de nopţile de vară, 

Mi-e dor de plimbările prin parcuri

Şi de parfumul florilor de tei,

Mi-e dor de bănci si de alei,

De pătimaşe îmbrăţişări

Cu nesfârşite sărutări,

Apoi pe o bancă ne-aşezam,

Să ne şoptim iubirea dorul

Până când târziu de mână,

Încet ne îndreptam spre casă,

Unde-n cămăruţa noastră

Ne-am iubit şi-n zori ne-am odihnit…

Tu eşti femeia vieţii mele

Tu eşti femeia vieţii mele,

Eşti dorul meu nemărginit,

Eşti luceafărul nopţilor de veghe,

Ce îmi arată drumul către tine,

Către cuibul iubirii noastre

Iubire pătimaşă, dezlănţuită

Iubire care ne ţine legaţi

În lanţuri de aur

Şi în funii de mătase

Pe veci unul altuia

Să ne fim captivi,

Captivi ai iubirii dintre noi…

Acuma vara

Cu dor pentru tine, acuma vara

 îmi revărs pe tot ce-ai viu arşiţa,

 că-s pui de lele căutând cămara

 şi-n raft găsesc doar ochii şi guriţa.

 iubire mea toată ce te-nvăluie,

 ţi-o dăruiesc încet, dar cu măsură,

 sânilor tăi rotunzi şi tari ca o gutuie,

 cu-ntregul trup să simţi a mea arsură.

 cu dinţii voi muşca din pârguita-ţi carne,

 cu fapta sau cu gândul tu nu-mi pune scut,

 cât ne iubim şi iar o luăm de la-nceput.

 ca sculptorul, în transă, te frământ în palme,

iubindu-te cu patimă, voi alunga incertul,

 iar şoaptele gemute vor încheia concertul.

Doruri nocturne…

De astăzi vreau să fi numai a mea
cu privirea te caut dis de dimineaţă.
şi să te simt mângâindu-mi trupul,
în locu’n care aseară noi ne-am cuibărit.

Şi ne păstrăm vii tăcerile,

vorbe nerostite, mângâieri trăite,

iubirea-i cântec surd, neauzit.

să mă iubeşti, aşa cum tu ştii să iubeşti.

Cu şi pentru tine…

Iubito îmi lipsesti mai mult ca altădată
Si mereu te simt aici în pat cu mine,
Iar viata mi se scurge ca un fir de lână

Ţesut de fete în seri lungi de clacă.

Inima şi dorul stau de te veghează

Târziu după căderea nopţii,

Când porumbeii gunguresc şi bat din aripi

Serenade şi pătimaşe dansuri de iubire.

Cu şi pentru tine inima-mi renaşte azi pentru vecie,

Redându-mă vieţii şi iubirii, ca numai alături de tine

Să trăiesc, să zâmbesc, să plâng sau să iubesc.

 

As vrea…

…să-nlăturăm bariere…
Tu o zi din viaţa mea
Să fi domniţa vieţii mele,
Ca să mă înclin in faţa ta…

…să văd privirea ta arzând
Îndreaptată către mine,
Cu pasiunea şi un gând
Ce le-am eu pentru tine.

…cu atingeri blânde-ncet să vii,
Şi pe neaşteptate,
Mă strângi în braţe şi îmi zici,
De-aici nu plec mai departe. 

…să nu te mai poţi controla
Şi apoi  fără judecată
Mereu prezentă-n mintea mea
Sa mi te dai acuma toată…

Serghei Esenin - Focul vânăt

Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-au uitat să mă mai doară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,

La femei şi vodcă dam năvală.

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,

Ca uitând întregul tău trecut,

Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,

De-aş atinge aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Depărtarea mi-ar părea uşoară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig

Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum

Inima răcită prea devreme.

S-o pornesc desculţ din nou la drum,

Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar

Pui pe buze flacăra pornirii.

O! Pierdutul prospeţimii har

Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,

Rar ning fragii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi să mă duc spre moarte. 

Aş vrea

Aş vrea să fiu un gând sprinţar,
Un gând sprinţar de iubire, care
Îl simţi când in braţe te cuprind
Şi la piept te strâng,
Oglindindu-mă în ochii tăi.
Aş vrea să fiu acel gând,
Care ne face să simţim fiorii
Şi   ne vor trezi roiuri de fluturi
Ce  în noi au aeroportul.
Iar zborurile lor nesfarsite
Vor fi preludiile
Pătimaşelor noastre jocuri de iubire…  

În liniştea nopţii

Seara îţi aştern în pat petale de trandafiri,
Petale roze şi petale albe
Care să-ţi dezmierde trupul cu săruturi,
Iar tu cu trupul tău sa le-mbrăţişezi, să le săruţi
Şi răcoarea lor să te-nfioare.
Să simţi toată iubirea sufletului meu,
Să te sărut, să ne iubim la lumina lunii,
Să ne iubim în liniştea nopţii
Tulburată de şoaptele şi scâncetele
Nesfârşitelor noastre jocuri pătimaşe de iubire,
Jocuri ce noapte de noapte 
Până la soarele zorilor timp de odihna nu ne lasă… 

Mă vei iubi întreaga viaţă

Te-am ţinut în braţe noaptea toată,

Cât noi ne-am iubit şi ne-am dezmierdat

Şi cu gura ta înmiresmată,

Să te iubesc mai mult m-ai îndemnat.

Noi înlănuiţi întreaga noapte,

Trupuri fremătând dogoritoare,

Sânii tăi ca două mere coapte

Trezeau dorinţele mai arzătoare.

Dar când peste noi zorii au venit,

Tu cu doi bujori roşii pe faţă

Cu buze senzuale mi-ai şoptit,

Că mă vei iubi întreaga viaţă