Mai simt pe buze sărutul tău,
ce mi l-ai dăruit, aşa cum numai tu o faci,
ca pe un trandafir ce-mi înflorea pe buze.
Pe tine, cea mai frumoasă-ntre zeiţe
senzuală cu ochii strălucitori,
lacomă, flămândă, însetată de al meu foc
foc veşnic, foc devorator,
am să te sărut întâi pe ochişori,
guriţa o lăsăm să mai aştepte,
ca să-ţi sărut pieptul bogat,
umerii, şoldurile şi tot cea mai rămas
să mă îmbăt de tine azi
şi în potirul tău să fiu turnat încet…
ca apoi să mă bei şi când spun că te iubesc,
să-ţi sune aşa de bine, încât tu mă vei opri la tine toată viaţa,
iar noi să ne iubim şi tu să mă iubeşti,
pentru ca trupurile noastre să fie cuibul
de unde fericirea nu-şi va mai lua zborul…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDe câte ori te întâlnesc
RăspundețiȘtergerede lună îţi vorbesc
Sunt un poet inspirat
şi-adesea rătăcesc
Prin lumea basmelor,
prin lumea viselor,
Dar cât de-adevărat,
am trăit când m-ai sărutat.
S-a aprins o stea
în privirea ta
şi-am dorit să cred în ea
S-a aprins o stea,
o micuţă stea
viaţa ne-o va lumina,
S-a aprins o stea
în privirea ta
şi mi-ai dat ce-am dorit,
Mi-a fost tare dor
şi de-ar fi să mor
Nu voi renunţa
la iubirea ta.
Şi mă întreb, mă întreb
cum de te merit eu
Şi îmi răspunzi că tu eşti,
tu eşti norocul meu.
Mi-e gândul mai uşor,
spre tine vreau să zbor
Doamne cât te iubesc,
ce-aş putea să-ţi mai dăruiesc?
Şoaptă de alint să-mi fi
sufletului meu
Deschide-ţi inima
şi nu vom regreta.
"Sub umbrelă mă plouă cu amintiri,
RăspundețiȘtergereSufletul îngheaţă şi varsă venin,
Inima bate-ntr-un ritm nebunesc,
Cântă vioara şi-ncep să iubesc.
În buzunare mi-am pus doar un gând,
Să-mi cumpăr curcubeul unei iubiri,
Să-mi cânte aş vrea de dor şi iubire,
Să mă audă şi-a mea veşnicie.
Urlă cu glas de femeie pierdută,
Instrumentul iubirii lasăt moştenire,
Strigă, şi-n templu îi este frică,
Luptă cu visul şi se vrea adormită.
Sub umbrelă mă plouă cu lacrimi,
Iubirea se plimbă pe străine meleaguri.
Tace în mine un cântec vioi,
Naşte iubirea şi dor, şi nevoi..."
Victoria Ungureanu