Fata pe care-o aştept
trăieşte undeva prin mintea mea
şi se iscăleşte cu vârful limbii
jur împrejurul tâmplei mele,
are întotdeauna tandreţe în pleoapele-nchise
şi cu genele strânse, geme uşor.
Iubirea se numără pe doua voci,
iar fata pe care o caut,
cu certitudine trăieşte într-o altă dimensiune.
Ea stă ghemuită la intersecţia unor coapse
cu palmele strânse într-un fel de intimitate,
fără somn se scutură de gânduri de lene.
Ea există, numai că eu am uitat sa mă mai nasc…
Spui "Fata pe care-o aştept trăieşte undeva prin mintea mea..."
RăspundețiȘtergereNu stai degeaba atunci cand gandesti. Exista o munca ce se vede si una care nu se vede.Gandirea e munca inteligentei si tu esti inteligent...
Are dreptate EDITURA "ANAMAROL" nu pot decat sa subscriu!! Frumos , metaforic versul tau poete! Muzica aleasa ...pe spranceana..bravo! Vin si eu cateva versuri faine si vorbe intelepte , sperand sa le completeze pe ale tale...Anul nou cu bine!
RăspundețiȘtergere"Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate. ( John Lennon)
Un vis adanc şi straniu adeseori revine:
E o necunoscuta, i-s drag, mi-e draga toata,
Si nu-i de tot aceeaşi de fiecare data,
Si nu-i de tot nici alta, si ma-nţelege bine.
Caci ea ma inţelege si straveziu: in fine…
Mi-e sufletul enigma de ea doar dezlegata
Si fruntea mea inalta si-adesea brobonata
Doar ea mi-o racoreste, cand plange langa mine.
Nu ştiu, e oare bruna, balaie sau roscata?
Si numele-i ? Sonor e si dulce totodata,
Cum poarta-ndragostiţii cei surghiuniti de Lume.
Privirea-i, o privire de státuie imi pare,
Si-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tacute-n departare."
Paul Verlaine
Mi-e dor de glasul tău care unduie,
RăspundețiȘtergereDe dincolo de nori în depărtări
De ochii tăi când soarele se suie
Privind spre ochii mei din alte zări.
Şi parcă marea îmi transmite cântul
Sirenelor ascunse-n curcubeu
Şi uit de tot, şi-mi iau avântul
Să zbor cu gândul iar spre cerul meu.
Şi dincolo de vis aş vrea să fiu cu tine
Noi doi, un yin şi-un yang, nou început
Să ne-mpletim iubirea iar prin mine
Aşa cum niciodată nu am mai făcut
_________________F.C.
TEAMĂ
RăspundețiȘtergereTeamă-mi e să-nfrunt abisul
în nopţi negre fără de lună,
teamă-mi e să-mi înfrunt visul
când nisip sunt într-o dună!
Tremurată-s între maluri
şi miraj în ochi uitaţi,
oaza mea-ţi produce valuri,
palmieri îmbălsămaţi!
Tot pustie-mi va fi calea
de-o străbat spre nicăieri,
teama mea, este doar jalea
nebuniei care-mi ceri!
Să ‘notăm tăcuti prin apa
furişată printre stânci,
să străbatem la pas viaţa,
printre munţi şi văi adânci!
Să fim sălcii peste ape,
saltimbaci pe veci mascaţi,
curcubee dupa ploaie
sau eroi, ce nu vor fi uitaţi!
Nu incape indoiala ca noi stam de vorba cu noi insine, - iar Magda si Anamarol sunt pe aceeasi unda - nu exista faptura cugetatoare care sa n-o fi facut. S-ar putea spune chiar ca vorba nu constituie niciodata un mister mai mare decat atunci cand patrunde in sufletul unui om, trecand din gandire in constiinta si intorcandu-se din constiinta in gandurile noastre. Acolo in minte cum spui Anton Klein, iscalindu-se pe tampla ta, iubirea numarandu-se pe doua voci, ea exista si ai sa te nasti acompaniat de muzica pe care ai stiut sa o alegi si care este atat de potrivita acestui sentiment nobil.
RăspundețiȘtergere