Persoane interesate

miercuri, 12 decembrie 2012

Doruri nocturne…



De astăzi vreau să fi numai a mea
cu privirea te caut dis de dimineaţă.
şi să te simt mângâindu-mi trupul,
în locu’n care aseară noi ne-am cuibărit.

Şi ne păstrăm vii tăcerile,
vorbe nerostite, mângâieri trăite,
iubirea-i cântec surd, neauzit.
să mă iubeşti, aşa cum tu ştii să iubeşti.

2 comentarii:

  1. Sunt clipe de nedefinit, acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru totdeauna...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pot
    să născosesc poveşti
    cu zâne
    şi cu Feti-Frumoşi,
    dară
    mai presus de toate
    eu, văd viaţă şi în moarte!

    Pot să văd,
    cum marea plânge,
    cum sufletul tău
    pleoapa mi-o atinge,
    pot să mă transform în rouă
    pe o frunză nouă,
    pot să ating infinitul,
    să mă cuibăresc în inima ta
    şi să mă transform în stea!

    Pot să cânt iubirea,
    să critic orânduirea,
    dară mai presus toate
    pot să te iubesc…
    o noapte!

    RăspundețiȘtergere