Şi iar e noapte peste oraşul meu…
Iar eu, doar cu gândul, bat în geamul tău,
Să te admir mereu şi cu blândeţe,
Chiar dacă-s trecut de prima tinereţe.
Falnic cavaler în faţa ta mă-nclin,
Ieri erai pierdută, astăzi dar divin,
Cu ochii-s adâncit in bluza ta,
Moale, fierbinte, fină ca o catifea
Şi buzele ce-ţi ard strălucitoare
Cu tainice chemări îmbietoare.
Ne cheamă iar aleea cu castani,
Împovăraţi de-acum şi ei cu ani.
Dar astăzi ca nopţi şi nopţi la rând,
Mă voi culca iar cu tine-n gând,
Ca să visez, ca-şi altă dat’, cu tine…
Sperând să se-mplinească nu-n curând,
Ci chiar acum, în clipa care vine…
Ce-ar fi sufletul fara visare? Visul iti da aripi A., gandirea iti da vazul.Visare umple inima de placere mai ales atunci cand esti departe de cea sau de cel pe care il iubesti. Speranta nu se pierde, asa cum iti faci visul, asa vei trai.
RăspundețiȘtergereNOAPTEA IUBIRII ETERNE
RăspundețiȘtergereSunt muntele
şi marea
într-o îmbrăţişare.
Sunt o boarea de vânt
ce adie spre tine.
Sunt tainicul gând
şi şoapta de dor,
ce pătrund adânc în sufletul tau.
Sunt un ocean de vise,
ce nu se mai sfârşec!
Eşti vântul
ce-mi joacă prin plete,
eşti dansul inimii mele,
si lacrimă
pe genele grele,
eşti lumină în noapte
şi ….
noaptea iubirii eterne!
Citindu-ţi versurile nu poţi să nu te îndrîăgosteşti. Atunci când dorul şi gândul sunt pe aceeaşi lungime de undă, Anton, există iubirea, elixirul vieţii. Şi astfel, două inimi care se iubesc se contopesc într-o singură fiinţă şoptind:
RăspundețiȘtergerePurtăm pecetea dragostei pe buze
Atâta vreme cât aici mai suntem
Iubirea să ne fie călăuză
Iar sufletul cu bucurii să-l umplem.
Şi ne iubim cum nu am mai iubit
Când noaptea bate tainic la fereastră,
Iar ziua în sărut fără sfârşit
O vom petrece toată viaţa noastră.