Aşteptăm acuma miezul nopţii
Pentru a ne iubi mai mult ca ieri
Cu multe, multe, lungi îmbrăţişări,
Până apar zorii dimineţii.
Luna îşi va revărsa lumină
Peste ale noastre trupuri goale,
Cu forme frumoase, sculpturale,
Muzica ne cântă în surdină.
Îndelung, eu te voi săruta,
Apoi, strâns de tine mă lipesc,
Cu patimă am să te iubesc
Şi cu şoapte te voi alinta,
Iubită, amantă şi soţie
Totul pentru mine tu să fi,
Numai pe tine te voi mai iubi,
Fericirea mea a ta să fie.
Şi-n loc de bună dimineaţa
În zori îţi voi oferi o floare,
Limpede să îţi fie faţa
La primele raze de soare.
Minunat...fara cuvinte...
RăspundețiȘtergereVersurile,muzica si clipul ma fac sa-mi pun intrebarea,e vis sau realitate ?
RăspundețiȘtergere.....si sa-mi imaginez visul devenind realitate !
Ma inchin in fata poetului, omului si doctorului care ca nimeni altul stie sa trateze sufletul femeii !
RăspundețiȘtergereCREAŢIE
Culeg în taină viu parfum din flori,
fur după ploaie de la curcubeu culori,
le-amestec mai apoi la întâmplare
şi ţes din ele, chipuri de femeie floare!
În loc de braţe, eu i-am dăruit liane,
să te îmbrăţişeze când ţi-e dorul mare!
Iar buzele-i flămânde din petale mac,
pecete de iubire, pe veci să te împac!
Un suflu din blândul Zefir i-am plăsmuit
şi coapse fremătânde, aşa cum ţi-ai dorit!
Icoana ei, smerit, s-o porţi mereu în gând,
cu-albastrul ochiului, ce te priveşte blând!
Va fi pe veci, leagănul viu al pruncilor
şi cerul tău albastru, fără nici un nor!
Aşa am plăsmuit, dar nu la întâmplare
chip de soţie, chip de femeie floare!