Noaptea de iubire

Şi trece noaptea ca un foc aprins

Cearşaful ne foşneşte tot amorul

Şi inima-mi aprinsă e izvorul,

Iar trupul meu de tine e cuprins.

C-o sărutare te-am ademenit la mine,

Pe pat cu patimă să ardem amândoi,

Să declarăm iar liniştii război.

Găsind noi desfătărilor, pricine

Intra-vor roi de stele pe fereastră,

Sa vadă ce demult n-au mai văzut,

Cum ochii tăi de floare-albastră,

Cad o pradă vie dulcelui sărut.

Cum în braţe îmi vei cădea iar goală,

Cu sâni arzând de doruri, frământări

Şi diavolii se tăvălesc la tine-n poală,

Acoperindu-te şi eu cu mii de sărutări.

  

Plânge luna că nu slăbesc strânsoarea,

Când te slobod în albul aşternut,

Nici nu mai simţi acuma tu dogoarea,

C-aşa iubire nici n-ai mai cunoscut.

În calde adieri ne-mbracă noaptea,

Când  noi facem împreună un trup

Şi-s mai flămând de tine ca un lup,

Când peste noi coboară voluptatea.

Şi vom petrece noaptea de iubire,

Ridicând la cer cu dragoste scântei,

Voi uita că-n lume ar mai fi femei

Că-n noaptea asta, eu îţi voi fi mire.