Persoane interesate

joi, 26 martie 2015

când obosesc



















când obosesc de muncă sau de scris,
mă arunc în braţele tale
şi m-aş cuibări in tine,          
m-as cuibări la pieptul tău       
şi ca sa-mi fie bine,            
te rog strânge-mă tare,                            
şoptindu-mi de fluturii
ce-i simţi în stomac,
apoi strânşi uniţi
intr-un lung sărut
mă vei lăsa  iubito  
să te respir toată...





8 comentarii:

  1. Cand obosesc....ma cuibaresc aici in bratele divinelor tale poeme Antony.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am lecturat poemul, ne-a incantat! Va multumim, cu stima!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iubirea si trainicia ei se masoara in sentimente sincere, loialitate si pretuire. Apreciem poemul dumneavoastra daruit celor care simt si stiu ce e iubirea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Deosebit este poemul! Iubirea - acest sentiment sublim!
    Sa fiti iubiti!
    Va multumim pentru acest blog deosebit, cu drag si cu aleasa pretuire!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce minunat e sa iubesti si sa fii iubit!
    Iubirea adevarata nu moare nicioadata!
    Sambata si duminica numai cu iubire tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Femeia si el, fericirea, viata si iubirea, în versuri pline de admiraţie, de draostet.
    Îţi face plăcere ceea ce citeşti şi vezi aici. O seară liniştită tuturor.

    RăspundețiȘtergere