când
obosesc de muncă sau de scris,
mă arunc în
braţele tale
şi m-aş cuibări
in tine,
m-as cuibări la pieptul tău
şi ca sa-mi fie bine,
te rog strânge-mă tare,
şoptindu-mi de fluturii
m-as cuibări la pieptul tău
şi ca sa-mi fie bine,
te rog strânge-mă tare,
şoptindu-mi de fluturii
ce-i simţi
în stomac,
apoi strânşi uniţi
intr-un lung sărut
mă vei lăsa iubito apoi strânşi uniţi
intr-un lung sărut
să te respir toată...
Cand obosesc....ma cuibaresc aici in bratele divinelor tale poeme Antony.....
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAm lecturat poemul, ne-a incantat! Va multumim, cu stima!
RăspundețiȘtergereIubirea si trainicia ei se masoara in sentimente sincere, loialitate si pretuire. Apreciem poemul dumneavoastra daruit celor care simt si stiu ce e iubirea.
RăspundețiȘtergereDeosebit este poemul! Iubirea - acest sentiment sublim!
RăspundețiȘtergereSa fiti iubiti!
Va multumim pentru acest blog deosebit, cu drag si cu aleasa pretuire!
Ce minunat e sa iubesti si sa fii iubit!
RăspundețiȘtergereIubirea adevarata nu moare nicioadata!
Sambata si duminica numai cu iubire tuturor!
Femeia si el, fericirea, viata si iubirea, în versuri pline de admiraţie, de draostet.
RăspundețiȘtergereÎţi face plăcere ceea ce citeşti şi vezi aici. O seară liniştită tuturor.