Iubito nu
mai rezist, o clipă, fără tine,
Fără
culoarea sau parfumul tău…
Îmi aştern tot
dorul într-o poezie,
Să-mi simţi
durerea inimii
Şi
freamătul trupului meu
Dornic
mereu de tine,
De căldura
şi de dorinţa ta
De ochii
tăi strălucitori…
Te rog
să-mi spui ce-aş face fără iubirea ta?
Ce-mi fac
urechile fără şoapta-ţi răguşită
Şi buzele
mele umede fără sărutul tău?
Dar trupul meu ce-ar face? Fără atingerea ta…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDeosebit poem, iar in fotografie este o femeie frumoasa!
RăspundețiȘtergereScopul principal pentru care a fost creat omul, menirea sa este să iubească.
Imi plac poemele tale. Esti sensibil, sincer in poemele tale dedicate Iubirii. Divin, a iubi înseamna a trai!
Nu este ceva mai minunat ca fericirea care ti-o da iubirea! Noi va multumim, tot ce ne daruiti ne incanta!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCand iubesti cu adevarat iti pui aceasta intrebare! Deosebite versuri. Ne incanta fiecare postare! Cu respect!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDor, dorinta, iubire, versuri minunate!
RăspundețiȘtergereVa multumim. Noapte buna tuturor!
Ce-as face fara tine, ce-as face fara iubire? Deosebit este acest poem! Cu admiratie pentru ceea ce scrieti, cu stima va urmarim!
RăspundețiȘtergereAm lecturat poemul, aceste intrebari deosebite!
RăspundețiȘtergereAi parte de fericire doar iubind!
Va multumim, noapte buna tuturor!