Doruri, curbe şi dorinţe

Încet, uşor îţi mângâi fiecare curbă

Ce lin coboară sau se urcă,
Atent le urmăresc cum se desfac

Ori se adună
În piscuri sau în văi adânci.       
Lacom îţi sărut trupul de zeiţă
Pe albul pur ce nu-mi pune pricină,
Când la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi oarbe, gelozii…
Femeile privesc cu ciudă
După tine,
Când cu mine
Pe stradă ne zâmbim
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară,
Acum în miez torid de vară,
Ne-am retras în dormitor,
Unde m-aplec spre tine cu amor,
Să-mi sting nemărginitul dor,
Dorul de tine, dorul de iubire,
Ce-mi cuprinde nopţile-n neştire
Şi mă invită pătimaş, cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăpânire…
Braţele tale moi, rotunde-s primitoare,
Şoldurile-s largi, ademenitoare,
Sâni graţioşi, tari, rotunzi ameţitori,
Talia de viespe, paşi provocători,
Iubindu-ne, nu simt că trece timpul,
Nici că-mi schimb şi anotimpul
În pas domol, mai rar galop
Sfâşiat de patimi, ca-n potop…  
Fascinat ţi-admir desăvârşitul trup,
De el privirile cu greu le rup.
Toată viaţa, pe tine am să te iubesc,

Iar trupul tău divin mereu am să-l doresc