Hai! Să ne-ntâlnim, când seara lin coboară,
Că de departe vin, străbătând zarea
Şi spre fericire să-mi arăţi cărarea,
Să-mi alungi a tristeţii grea povară.
De-aş pierii, acum, nu-mi pasă. Ştii bine,
Că eşti, paharul de iubire ce-l doresc
Sunt ameţit, fericit şi te iubesc,
Că tu eşti otrava, care-mi face bine.
Eşti vinul fin sau o sabie tăioasă,
Ce stropul de venin îl transformi în miere
Dulce ca fiorul nopţii de plăcere
Cu şoapte dulci şi vorba ta frumoasă.
La tine din nou azi îmi fac cărare,
Că destul am pribegit pe nicăieri ,
Vreau să-ţi simt iar a dragostei dogoare
Să-mi dai fericirea şoaptelor de ieri.
Ai fost cu mine-n vis o noapte
RăspundețiȘtergereŞi-mi pare rău că m-am trezit
Când depărtarea dintre şoapte,
Doar pentru tine astăzi a-nflorit.
Ţi-am pus pe gene stropi de rouă
Şi-n păr un colţ de răsărit,
Mirosu-n palmele-amândouă
Te-a legănat din nou şi-ai adormit.
Mi-ai dat în vis ce niciodată
Vre-un pământean n-ar fi avut,
Sub lenjeria albă, dantelată,
Îmbrăţişaţi prin stele ne-am pierdut.
Pe-aripi de îngeri, călători spre zare,
Într-un palat de nimenea ştiut,
Ne aştepta tot freamătul de mare
Când valu-a plâns şi noi nu l-am văzut.
Sunt trecător ca visul de-astă noapte,
Dar rădăcinile îmi cresc în viitor,
Pământul meu ascuns la tine-n şoapte
Mi-a pus cărarea clipei sub picior.
Să nu mai treacă timpul fără tine,
Iar zorii să-mi dea visul înapoi,
Mai am pe pernă câteva suspine
Ce ne-aparţin acum la amândoi.
(Gh.Ungureanu)