Persoane interesate

vineri, 14 decembrie 2012

Cuibul fericirii noastre

video


Mai simt pe buze sărutul tău,
ce mi l-ai dăruit, aşa cum numai tu o faci,
ca pe un trandafir ce-mi înflorea pe buze.
Pe tine, cea mai frumoasă-ntre zeiţe
senzuală cu ochii strălucitori,
lacomă, flămândă, însetată de al meu foc
foc veşnic, foc devorator,
am să te sărut întâi pe ochişori,
guriţa o lăsăm să mai aştepte,
ca să-ţi sărut pieptul bogat,
umerii, şoldurile şi tot cea mai rămas
să mă îmbăt de tine azi
şi în potirul tău să fiu turnat încet…
ca apoi să mă bei şi când spun că te iubesc,
să-ţi sune aşa de bine, încât tu mă vei opri la tine toată viaţa,
iar noi să ne iubim şi tu să mă iubeşti,
pentru ca trupurile noastre să fie cuibul
de unde fericirea nu-şi va mai lua zborul…

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. De câte ori te întâlnesc
    de lună îţi vorbesc
    Sunt un poet inspirat
    şi-adesea rătăcesc
    Prin lumea basmelor,
    prin lumea viselor,
    Dar cât de-adevărat,
    am trăit când m-ai sărutat.

    S-a aprins o stea
    în privirea ta
    şi-am dorit să cred în ea
    S-a aprins o stea,
    o micuţă stea
    viaţa ne-o va lumina,
    S-a aprins o stea
    în privirea ta
    şi mi-ai dat ce-am dorit,
    Mi-a fost tare dor
    şi de-ar fi să mor
    Nu voi renunţa
    la iubirea ta.

    Şi mă întreb, mă întreb
    cum de te merit eu
    Şi îmi răspunzi că tu eşti,
    tu eşti norocul meu.
    Mi-e gândul mai uşor,
    spre tine vreau să zbor
    Doamne cât te iubesc,
    ce-aş putea să-ţi mai dăruiesc?
    Şoaptă de alint să-mi fi
    sufletului meu
    Deschide-ţi inima
    şi nu vom regreta.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Sub umbrelă mă plouă cu amintiri,
    Sufletul îngheaţă şi varsă venin,
    Inima bate-ntr-un ritm nebunesc,
    Cântă vioara şi-ncep să iubesc.

    În buzunare mi-am pus doar un gând,
    Să-mi cumpăr curcubeul unei iubiri,
    Să-mi cânte aş vrea de dor şi iubire,
    Să mă audă şi-a mea veşnicie.

    Urlă cu glas de femeie pierdută,
    Instrumentul iubirii lasăt moştenire,
    Strigă, şi-n templu îi este frică,
    Luptă cu visul şi se vrea adormită.

    Sub umbrelă mă plouă cu lacrimi,
    Iubirea se plimbă pe străine meleaguri.
    Tace în mine un cântec vioi,
    Naşte iubirea şi dor, şi nevoi..."
    Victoria Ungureanu

    RăspundețiȘtergere