Parfumul tău iubito…

Inspir adânc parfumul tău iubito,

Parfum ce-l simt pătrunzând în mine,

Ca să-şi facă loc mereu

În sufletul şi gândul meu…

Inspir adânc parfumul tău iubito,

Şi inima-mi devine o ghitară

A cărei sunete divine,

De azi te cântă doar pe tine…

Inspir adânc parfumul tău iubito

Şi mă simt un om fericit,

Împlinit,

Un om care acasă nu mai este singur…

Inspir adânc parfumul tău iubito…

Inspir adânc parfumul tău iubito…

…………………………..

Mi-e dor de tine tot mereu…

Inimioară mi-e dor de tine tot mereu,

Mi-e dor să-ţi mângâi faţa cu obrazul meu

Şi tot mi-e dor să mă lipesc de trupul tău,

Ca să uităm de al vieţii noastre greu.

Să îţi şoptesc dulci cuvinte de amor,

În timp ce eu flămând mângâi al tău trup

De iubirea ta sunt lacom ca un lup,

Dar pe veci fiind al tău admirator.

Prezentă eşti în ale mele visuri,

Zburând peste a iubirii câmpuri,

Amorezaţi, fierbinţi, plini de pasiune

Iubirea vers după vers compune

Şi patima ne ţine strâns îmbrăţişaţi

Pe veşnicie, îndrăgostiţi, legaţi…   

Rochiţa

Aş vrea să fiu rochiţa ta,

Trupul cu drag ţi-l înfăşor,

Să uit de toate şi de dor,

Să fii aşa în preajma mea.

Dogoarea să ţi-o simt mereu

Cu mintea mea înfiorată,

Iar tu micuţă, adorată

O parte fi din trupul meu.

Ţi-mbrac umerii fremătând

Cu talie frumoasă

Şi sânii strâns să ţi-i cuprind.

Iar când vom ajunge acasă,

Încet, încet să mă dezbraci,

Şi să ne iubim ca...nişte draci

Demon şi înger

Mi-e dor de tine, mi-e dor de trupul tău

 cu iarba tânără încă neatinsă

 de mână bărbătească.

 Numai vântul gândului meu

 îţi mângâie umerii albi,

 dăltuiţi în fildeş

 şi-ţi sărută cu lăcomie gâtul,

 spatele cu pielea albă, moale

 caldă şi catifelată.

 Îmi place să îţi strâng talia subţire

 în inelul mâinilor mele

 şi lăsându-mă vrăjit

 de voluptatea şoldurilor

 unde colonada coapselor mă cheamă,

 să mă simt în faţa porţii unui cetăţi

 închise cu o mie de lacăte.

 Lacăte pe care dinţii mei ascuţiţi

 le vor deschide unul câte unul.

 Mă vei ierta oare pentru colţii mei

 înfipţi în zăpada sânilor tăi,

 unde fraga sfârcurilor mi-a trezit

 pofta de sânge neprihănit.

 Sânge care se cere ofrandă zeilor pentru victorie.

 Doream să-ti simt trupul răzvrătindu-se,

 căci ce farmec are o victorie fără luptă?

 Cum am putea trăi fără orgoliul victoriei?

 Pentru o clipă, ne-am întâlnit demon şi înger

şi recunosc, mă excită gustul dulce şi fierbinte

al iubirii care-mi cade-n picături pe buze…..

De-ai fi

Te privesc vrăjit şi te admir întruna,
Frumoasă eşti şi veşnic însetata,

De iubire mereu înfometată,
Pătimaşă ca soarele sau luna.
 
De-ai fi chitară, ţi-aş fi compozitor,
De-ai fi tu iolă , în vânt m-aş transforma,
Ca să vin eu noaptea la tine pe sofa
Şi să-mi sting dorul în noaptea de amor.

Numai pe mine tu veşnic mă iubeşti

Şi ca o fragă să te laşi culeasă

Cu trupul tare, albă şi frumoasă.

Când buzele tu de mine le lipeşti,

Rana din inimă, acum, dispare

Şi iar iubirea-mi înfloreşte ca o floare.

Darul meu ceresc.

Buza ta umedă un sărut cerşeşte,

Trupul se-ncinge de dragoste, de dor,

Aprins acum de fierbintele amor,

Pătimaş se zbate şi se zvârcoleşte.

Ochii mari strălucesc ca două stele,

Buzele-ţi murmură cu zor neînţeles

Acelaşi geamăt ce l-am auzit ades’,

Când uniţi eram la bune şi rele.

La tine, patul cald mereu mă cheamă

Flămând, însetat acum în miez de vară,

Lacom să culeg a ta comoară.

Cu tine de nimic nu-mi este teamă,

Că eşti, doar ce mi-am dorit şi îmi doresc.

Da femeie! Tu eşti darul meu ceresc.  

Ne vom iubi întreaga viaţă

Te-am ţinut în braţe noaptea toată,

Cât timp noi ne-am iubit şi dezmierdat,

Iar cu pielea ta înmiresmată,

Să te iubesc aprins m-ai îndemnat.

Noi înlănţuiţi întreaga noapte,

Trupuri fremătând dogoritoare,

Sânii tăi ca două mere coapte

Trezeau dorinţe tot mai arzătoare.

Am să păstrez gustul tău în mine.

Ce mi-l oferi cu a ta iubire,

Ţine-mă de-acum pe lângă tine,

Că-n lume numai tu-mi dai împlinire.

Iar când peste noi zorii au venit,

Tu având bujori roşii pe faţă

Cu buze senzuale mi-ai şoptit,

Că ne vom iubi întreaga viaţă.

Fericirea şoaptelor de ieri

Hai! Să ne-ntâlnim, când seara lin coboară,

Că de departe vin, străbătând zarea

Şi spre fericire să-mi arăţi cărarea,

Să-mi alungi a tristeţii grea povară.

De-aş pierii, acum, nu-mi pasă. Ştii bine,

Că eşti, paharul de iubire ce-l doresc

Sunt ameţit, fericit şi te iubesc,

Că tu eşti otrava, care-mi face bine.

Eşti vinul fin sau o sabie tăioasă,

Ce stropul de venin îl transformi în miere

Dulce ca fiorul nopţii de plăcere

Cu şoapte dulci şi vorba ta frumoasă.  

La tine din nou azi îmi fac cărare,

Că destul am pribegit pe nicăieri ,

Vreau să-ţi simt iar a dragostei dogoare

Să-mi dai fericirea şoaptelor de ieri.