Persoane interesate

duminică, 3 februarie 2013

Legământul



Simt clipele mele rătăcite
Prin nopţi lungi, neliniştite,
Iar visele-s de tine bântuite
Si orele iubirii de păsări izgonite.
Doar inima înjunghiată
De lacrimi inundată,
În tăcere a rămas uitată,
Dar vrea să mai zboare odată
La inima ta îndepărtată,
Să zboare printre nori
Şoptit să îţi reamintească de mii de ori
Legământul făcut de noi odată
Că ne vom iubi viaţa toată

Vezi mai multe video din divertisment

7 comentarii:

  1. Ai avut dreptate cand mi-ai spus ,ca legamantul are puterea unei rugaciuni..... da,in asta consta puterea legamantului !
    Minunat de profund ,real si sublim videoclip, felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu se mai văzuseră de mult timp, dar în adâncul sufletului lor nu se despărţiseră niciodată:
    Ţi-am auzit gândul bătând puternic
    La fereastra sufletului meu
    Ţi-am simţit răsuflarea plină de emoţie
    Şi inima pulsând în frumuseţea cuvântului
    Ţi-am auzit cântecul inimii
    Mângâierea ţi-am simţit-o din depărtări
    Ce mă apropie de tine cu fiecare ceas,
    Cu fiecare clipă dăruindu-mi crâmpeie de linişte.
    Te-aştept în fiecare dimineaţă,
    În fiecare zi şi-n fiecare seară,
    Iar rugile-mi curg cu seninătate şi bucurie
    Precum curge nisipul în clepsidră.
    Număr bob cu bob, clipă cu clipă şi mă rog...
    Mă rog cerului să te ocrotească
    Şi muntelui să-ţi răcorească sufletul
    Şi mării mă rog să-ţi dea puterea valului lovind stânca
    Mă rog să fii... aşa cum te simt
    Pentru că noi am păstrat şi vom păstra al nostru legământ.
    .......................
    Clipul şi versurile tale, Tony, sunt deosebite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am cuvinte domnule Anton Klein, videoclipul si versurile sunt deosebite. Mă bucur că existaţi. Să ne trăiţi că ne trebuiţi!

    Să nu ne îndoim; sufletele cunosc uneori, peste timpuri şi depărtări, misterioase corespondenţe...Ce putere poate avea depărtarea fizică asupra unor suflete legate de acelaşi gând, de aceeaşi dorinţă?

    Ce sfântă și suavă te descopăr
    Ce cald și ce senin tu mă privești
    Cât te-aș privi a mea iubire
    De-ai ști cât de nemărginită ești...
    Te voi iubi în fiecare noapte,
    Te voi iubi iubirea mea pe veci
    Voi sta numai cu tine toată viața,
    Dar să rămâi te rog să nu mai pleci.
    O singura dorință am, iubire,
    Eterne vreau nopțile de tăcere
    Șoptește-mi de a pururi legământul
    Cu un sărut, cu a ta mângâiere.

    RăspundețiȘtergere
  4. http://confluente.ro/Poezie--Autori.dirx

    aici poti publica,e pacat sa nu fie citite....

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca de obicei domnule poet, Klein, noi suntem incantati, serile în care vă citim superbele poezii şi vedem filmuleţele pe care le realizaţi şi care sunt minunate, pentru noi doi bătrânei sunt seri de vis. Iată, soţia şi-a amintit câteva versuri dintr-o frumoasă poezie, cu scuze că nu ştie acum pe moment numele autorului:

    (...) sunt plină de tine
    te-aştept ca să vii
    dimineaţa devreme
    şi-n nopţile târzii
    să te-nvălui mereu
    cu nesfârşita-mi iubire
    tu eşti al sufletului meu
    eşti a mea fericire.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aceasta poezie mi se pare potrivita
    ca raspuns la postarea ta foarte rausita!

    Epilog sentimental
    de Ion Minulescu

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
    Şi lasă-mă să plec!...
    Tu nu-nţelegi
    Că-n orchestrarea întregirii noastre
    Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
    Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
    Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
    De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
    Sau de piciorul patului s-o legi?...

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
    Şi nu-ţi mai cer nimic!...
    Tu n-ai ghicit
    Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
    Şi toată fericirea-mprovizată
    Cu care ne-avântăm tot mai departe
    N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
    Ca două manechine cu suflete de vată,
    Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
    C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
    În cinstea întregirii noastre din trecut,
    Din care-acum n-a mai rămas nimic
    Decât o falsă frescă-n mozaic,
    Pe care nişte gheare de bestie turbată
    Însângerează două imagini omeneşti!...
    Nu le cunoşti?...
    Încearcă -
    Şi-ai să ţi le-aminteşti!...

    RăspundețiȘtergere
  7. as vrea sa spun ce simt acum, mi-e sufletul plin, insa cuvintele refuza sa prinda glas, se zbat neputincioase, cu aripile taiate...as vrea atatea sa iti spun...poate intr-o zi...cine stie...tacerea noptii e plina de magia cuvintelor tale si nu vreau sa o tulbur cu nimic....

    RăspundețiȘtergere