Persoane interesate

duminică, 12 mai 2013

De ce nu eşti?


De ce nu eşti tu far călăuzitor?
Ca să-mi arăţi drumul către tine,
să fi zeiţa iubirii mele
fără pereche între stele.
Ochii limpezi, ape cristaline
strălucesc în culori divine,
când îmi oglindesc in ei chipul,
cu o mână mângâindu-ţi trupul,
trupul tău frumos desăvârşit
şi care mă invită la iubit,
să îl privesc, să îl admir
ca pe un roşu trandafir.
Uşor să îl ating, să îl dezmierd
şi în braţele tale să mă pierd. 
Iar de fiori cuprinşi ne contopim
înlănţuiţi amândoi să ne iubim,
răguşit şoptind vorbele de dor
aprins, in lunga noapte de amor
şi dimineaţa mâna să ţi-o cer
în dar pentru iubirea ce-ţi ofer…

8 comentarii:

  1. Fiecare vers,fiecare imagine,sunetul divin al muzicii,te fac sa simti iubirea,dorul si speranta.
    Iubirea daca nu ar exista,ea ar fi inventata de tine,impreuna cu fiorul clipelor de dor,cu intalniri seara de seara.Darul tau este hrana sufleteasca ,te face mai bun si iti da incredere in viata. Superb !

    RăspundețiȘtergere
  2. Pline de sensibilitate sunt cuvintele prin care este chemata aleasa inimii, zeița iubirii să-i fie far indrăgostitului pe drumul către ea, pentru dragostea lor, cu șoapte de amor cerându-i mâna pentru iubirea care i-o oferă.
    Gingășie, admirație, dragoste, trăiri și sentimente pline de dor.
    Tu dăruiește dragotea-ți mereu
    Așterne pe cărăti de vis iubirea
    Stăpânul tău e numai Dumnezeu
    Aleasa ta iubita - fericirea.
    Superb poem, muzica, imagini, videoclip și toate pline de dragostea dătătoare de viață!

    RăspundețiȘtergere
  3. Numai ea, iubita poate fi far calauzitor in drumul pe care cel ce o iubeste il face spre ea, soptindu-i in noptile pline de amor zeitei sale toata iubirea pe care i-o poarta, ceea ce il determina sa ii ceara mana, oferindu-i astfel intreaga sa dragoste. O poezie minunata, imagini potrivite versuirilor pe o muzica divina, iarasi o zi plina de frumos, un dar nepretuit domnule poet ne-ati facut. Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  4. Trairile si sentimentele sincere pe care le are fata de zeita sufletului sau, il face pe iubit sa o prezinte in cele mai frumoase cuvinte, cu admiratie fata de tot ce ii apartine, privind-o in ochii stralucitori si cerandu-i mana cu iubire. Versuri, imagini si muzica ce te face sa simti ca viata este frumoasa, ca merita sa fie traita!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pe drumul vietii in doi numai cu iubire se poate merge, cu iubire si cu pretuire fata de cel sau cea pe care o iubesti. Ea si el impreuna sunt de neinvins atunci cand se iubesc cu adevarat, in lumea asta plina de durere, zbucium si ura. Multumesc stimate domn pentru mesajul dumneavoastra de ieri. Va citesc cu placere versurile.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dorinta din primul vers al poetului se implineste cand sigur fiind de iubirea daruita de cea pe care indragostitul o consifera a sa zeita, dupa minunata noapte de amor ii cere mana. Poezia si muzica insotite de imagini iti da o stare de bine. Frumos, domnule poet!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă la început ndrăgostitul îi pune iubitei itrebarea "De ce nu ești tu far călăuzitor?" iubirea față de ea, iubirea dintre cei doi îl face în finalul poemului, prin șoapte de amor pline de dor, să îi ceara "zeiței iubirii" sale mâna, considerând-o astfel jumătatea sa pe drumul vieții.
    "Vreau să-ți adorm în brațe, fericit, / Sfințindu-te cu lacrima-mi de dor / Să te iubesc mereu sunt hărăzit / Să nu-ți așez pe frunte niciun nor. / Și dăruindu-ți veșnicu-mi sărut / Să nu-ți mai fie sete niciodată / Hrănindu-ne din al iubirii lut / Sub o lumină binecuvântată."
    Versuri imbinate cu o melodie duioasa, imagini pline de dragoste - un videoclip din inima pentru inimi care iubesc si vor sa fie iubite. SUPERB!

    RăspundețiȘtergere
  8. El este...
    El este, este glasul lui,
    Şi am ieşit în poartă;
    Era doar vântul ce hai-hui
    Ducea o frunză moartă.
    El este, este pasul lui,
    Şi-am pus urechea la pământ;
    Era doar viersul râului
    Scandat de asprul vânt.
    El este, este mâna lui
    Ce-mi bate în fereastră;
    Pe cerul trist ca faţa lui
    Mijea o stea albastră.
    El este, e statura lui
    Înaltă-n zarea dintre ulmi;
    Doar fumul serii albăstrui
    Se despletea pe culmi.
    poezie de Dan Botta

    RăspundețiȘtergere