Frumoaso

Trupul tău e cântecul ce noaptea îl suspin,

Când casa mi-o umpli cu parfumul tău divin,

Eşti harta iubirii, după care eu neobosit căutător

Sap, ca să găsesc al iubirii tale cald izvor.

La fereastra ta luna bate acuma-n noapte,

Ca să asculte şi ea a gurii tale şoapte,

Din căldura ta să fure o scânteie,

Dorindu-se o noapte-n locul tău femeie.

Cu buzele fierbinţi şi faţa-mbujorată

Pe-nserat, te-aştepţi dulce sărutată,

Cu trupul încins de dorinţa ce te arde.

Zâmbeşte luna, când părul peste perne-ţi cade,

Ţi-ar da şi nemurirea ţie pentru-o noapte,

Ca să-i scalzi trupul rece în caldele-ţi păcate...