Mi-arunc singurătatea la margine de viaţă,
Ca să trăim năvalnic chemarea cea flămândă,
Să te-ador, cu vina, ca-n fiecare dimineaţă,
Cu privirea să mă arzi şi-n ultima secundă.
Iar nopţile şi zilele ne vom cuprinde-n taină,
Dând foc disperării, cât nu ni-s împreună
Şi arunc plictiseala ca pe cea din urma haină,
Dezbrăcaţi şi dornici ne vom iubi sub lună.
Hai să ne permitem, c-am avea din toate
C-am avea amorul, de strajă între noi,
Voi stinge şi lumina, de-mi spui că nu se poate!
Şi-avem doar iubirea, de veghe între noi…
Am sa comentez daca nu te superi,
RăspundețiȘtergerecu o parafrazare a poeziei tale
DOAMNA
Te iubesc,
Te iubesc,cu toata fiinta mea...
Cat am sa traiesc.
La cos sa-ti arunci tristetea,
Logodnic sa-mi fi
Iubit sau amant as vrea,
Am sa te primesc
Sincera si deschisa-n viata mea,
Cu legitima
Dorinta de a ne fi mai bine,
Chiar foarte bine
Acasa la mine sau la tine.
Deci,arunca-ti singuratate
Si hai in viata mea!
Felicitari Tony,atat pentru versuri cat si pentru clip!
M-a uns la suflet!...pupici
Iata ,incerc sa creionez,
RăspundețiȘtergerePe hartie sa asez
O faina oda,
In cinstea penelului tau,
De poet iscusit
De lume iubit,
Un suflet controversat,
Cateodata contestat...
Acest penel ,
miracol lasat de Dumnezeu
Ce iti permite sa scrii,
Sufletul sa ti-l exprimi
In tandre culori si cuvinte,
In felurite expresii,
Nebuloase dar clare,
In zeci de fraze,
Prea dulci sau amare,
Tristetea se imbina,
Cu zambet si lumina,
Multumeste –i penelului destoinic,
Miracol al Eu lui tau,
Asa cum eu multumesc,
Poetului ales,
Si –l sarut pe ochisori,
Pe suflet cu dor!!