Persoane interesate

luni, 12 noiembrie 2012

Curbe, doruri şi dorinţe




Par(ad)isul merită o liturghie…
(Henric al IV-lea)

Te mângâi pe fiecare curbă,
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se desfac,
Cum se adună
În piscuri
Sau în văi adânci,
Sărut aprins trupul tău de zână
Pe albul cast, ce nu-mi pune pricină,
Când   la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi, iubiri ori gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Pe stradă ne zâmbim ori îţi zâmbesc
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez torid de vară,
Retraşi în dormitor,
M-aplec spre tine cu pătimaş amor,
Să-mi sting pasionatul dor.
Dorul de tine, dorul de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pătimaş şi cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.
Braţe moi, rotunde-s primitoare,
Şoldurile-s largi copleşitoare,
Sâni tari, bogaţi, rotunzi, ameţitori
Şoldurile-s largi, paşii provocători
Iubindu-ne nu simt că trece timpul,
Nici că-mi schimb şi anotimpul
În pas domol, mai rar galop
Sfâşiat de doruri, ca-n potop
Ţi-admir din inimă al tău trup,
De el privirile cu greu le rup.
Viaţa întreagă am să te iubesc,
Iar trupul mereu am să ţi-l doresc.
Şi am să te admir, cât am să trăiesc…

6 comentarii:

  1. Distinsa Doamna Viorela Codreanu Tiron, va multumesc pentru invitatie si va asigur ca o voi onora.
    Cu stima si Cu pretuire Anton Klein.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari stimate poet pentru poeziile superbe,iar acest videoclip il revad cu multa placere....

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc pentru apreciere, cuvintele dumneavoastra mi-au mers la inima
    Cu stima Trandafirul

    RăspundețiȘtergere
  4. VIAŢA

    Femeie ondulată asemenea apelor
    Te văd şi mi-e sete de tine
    Ca o cascadă curgându-mi între palme,
    Ca un izvor
    Femeie ondulată asemenea curenţilor electrici
    Formele tale se cabrează ciudat
    Electrizate de verde, de roşu, albastru, de mov
    Ca un fulger
    Cu o descărcare dragostea ne înlănţuie
    Femeie ondulată ca sunetul
    Toată muzica luminilor cântă
    Prin tine
    Până şi harfe-n adâncul din tine
    Chitara trupului tău ce vibrând
    Mă vrăjeşte
    Femeia ondulată ca lumina
    Eşti o oglindă, eşti un cristal
    În care chipul Domnului s-a reflectat
    Odată demult
    Pe vremea când mărul
    Nu creştea pe aici
    Şi trupul tău de miere şi păcat
    Nu, nu era ondulat
    Ca un şarpe.


    Din vol. "VOI TRAI...CLIPA", de R.E.L.

    RăspundețiȘtergere
  5. A.K. - Tot suflul, toată raza, ce-i bine, ce-i fatal, vibrează-n al tău suflet cu sunet de cristal.

    RăspundețiȘtergere