Par(ad)isul merită o liturghie…
(Henric al IV-lea)
Te mângâi pe fiecare curbă,
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se desfac,
Cum se adună
În piscuri
Sau în văi adânci,
Sărut aprins trupul tău de zână
Pe albul cast, ce nu-mi pune pricină,
Când la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi, iubiri ori gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Pe stradă ne zâmbim ori îţi zâmbesc
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez torid de vară,
Retraşi în dormitor,
M-aplec spre tine cu pătimaş amor,
Să-mi sting pasionatul dor.
Dorul de tine, dorul de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pătimaş şi cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se desfac,
Cum se adună
În piscuri
Sau în văi adânci,
Sărut aprins trupul tău de zână
Pe albul cast, ce nu-mi pune pricină,
Când la el mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă,
Patimi, iubiri ori gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Pe stradă ne zâmbim ori îţi zâmbesc
Şi ne plimbăm ţinându-ne de mână
De şapte ori pe săptămână…
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez torid de vară,
Retraşi în dormitor,
M-aplec spre tine cu pătimaş amor,
Să-mi sting pasionatul dor.
Dorul de tine, dorul de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pătimaş şi cu nestăpânire,
Să te iubesc pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.
Braţe moi, rotunde-s primitoare,
Şoldurile-s largi copleşitoare,
Sâni tari, bogaţi, rotunzi, ameţitori
Şoldurile-s largi, paşii provocători
Iubindu-ne nu simt că trece timpul,
Sâni tari, bogaţi, rotunzi, ameţitori
Şoldurile-s largi, paşii provocători
Iubindu-ne nu simt că trece timpul,
Nici că-mi schimb şi anotimpul
În pas domol, mai rar galop
Sfâşiat de doruri, ca-n potop
Ţi-admir din inimă al tău trup,
De el privirile cu greu le rup.
Viaţa întreagă am să te iubesc,
Iar trupul mereu am să ţi-l doresc.
De el privirile cu greu le rup.
Viaţa întreagă am să te iubesc,
Iar trupul mereu am să ţi-l doresc.
Şi am să te admir, cât am să trăiesc…
Va astept pe www.nomenartis.ro
RăspundețiȘtergereDistinsa Doamna Viorela Codreanu Tiron, va multumesc pentru invitatie si va asigur ca o voi onora.
RăspundețiȘtergereCu stima si Cu pretuire Anton Klein.
Felicitari stimate poet pentru poeziile superbe,iar acest videoclip il revad cu multa placere....
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru apreciere, cuvintele dumneavoastra mi-au mers la inima
RăspundețiȘtergereCu stima Trandafirul
VIAŢA
RăspundețiȘtergereFemeie ondulată asemenea apelor
Te văd şi mi-e sete de tine
Ca o cascadă curgându-mi între palme,
Ca un izvor
Femeie ondulată asemenea curenţilor electrici
Formele tale se cabrează ciudat
Electrizate de verde, de roşu, albastru, de mov
Ca un fulger
Cu o descărcare dragostea ne înlănţuie
Femeie ondulată ca sunetul
Toată muzica luminilor cântă
Prin tine
Până şi harfe-n adâncul din tine
Chitara trupului tău ce vibrând
Mă vrăjeşte
Femeia ondulată ca lumina
Eşti o oglindă, eşti un cristal
În care chipul Domnului s-a reflectat
Odată demult
Pe vremea când mărul
Nu creştea pe aici
Şi trupul tău de miere şi păcat
Nu, nu era ondulat
Ca un şarpe.
Din vol. "VOI TRAI...CLIPA", de R.E.L.
A.K. - Tot suflul, toată raza, ce-i bine, ce-i fatal, vibrează-n al tău suflet cu sunet de cristal.
RăspundețiȘtergere